1. [MDA2] bălăcărire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: bălăcări] (Reg) 1 Calomniere. 2 Ceartă. 3 Folosirea trivialităților într-o discuție Si: bălăcărit1 (3), (reg) bălăcătorire.
2. [DEX '09] BĂLĂCĂRI, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.
3. [MDA2] bălăcări2 vr [At: MACEDONSKI, O. III, 110 / Pzi: ~resc / E: nct] (Rar) A se bălăci (1).
4. [MDA2] bălăcări1 vtr [At: LB / Pzi: ~resc / E: srb balakati] 1-2 A (se) vorbi de rău. 3-4 (Pfm) A (se) certa. 5 (Reg) A spune trivialități Si: a bălăcători.
5. [DEXI] bălăcărí vb. IV. 1 refl., intr. (pop., fam.) A (se) bălăci. 2 refl., tr. Fig. (fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunînd sau spunîndu-și cuvinte injurioase. • prez. ind. -esc. /cf. srb. balakati.
6. [CADE] BĂLĂCĂRI sf. Trans. Vorbă murdară, urîtă: vorbește bălăcării și nimic rău nu se leagă de el (RET.) [bălăcări].
7. [CADE] BĂLĂCĂRI (-ăresc) I. vb. intr. A bălăci prin apă, prin noroiu, etc.: nu lăsa copilul să bălăcărească în cofa cu apă (L. m.). II. vb. refl. Olten. Trans. (CIAUȘ.) (BUD.) (HASD.) A rosti vorbe murdare; se ciorovăi, a se ocărî, a se certa cu vorbe urîte [comp. rus. balakariti].
8. [DEX '98] BĂLĂCĂRI, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. scr. balakati.
9. [DLRLC] BĂLĂCĂRI, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A se bălăci. Niște rațe leșești... bălăcăreau și măcăneau. MACEDONSKI, O. III 110. 2. Refl. (Regional) A se certa, a se înjura, a se batjocori; a rosti cuvinte triviale.
10. [DLRM] BĂLĂCĂRI, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A se bălăci. 2. Refl. Fig. (Reg.) A se certa, a se batjocori; a-și spune unul altuia cuvinte triviale. – Sb. balakati.
11. [DOOM 3] bălăcări (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcăresc, 3 sg. bălăcărește, imperf. 1 bălăcăream; conj. prez. 1 sg. să bălăcăresc, 3 să bălăcărească
12. [DOOM 2] bălăcări (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcăresc, imperf. 3 sg. bălăcărea; conj. prez. 3 să bălăcărească
13. [Argou] bălăcări, bălăcăresc I. v. t. a adresa vorbe injurioase; a certa rău II. v. r. a se certa cu cineva adresându-și cuvinte injurioase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL