Definiție și ce înseamnă bălăcăreală

1. [DEX '09] BĂLĂCĂREALĂ, bălăcăreli, s. f. (Fam.) Ceartă cu proferare de injurii, scandal.

2. [DEXI] bălăcăreálă s.f. (fam.) Ceartă cu proferare de injurii; scandal. Vin alegerile generale, începe marea bălăcăreală (DIN.). • pl. -eli. /bălăcări + -eală.

3. [Argou] bălăcăreală, bălăcăreli, s. f. 1. vorbă injurioasă / trivială. 2. admonestare verbală violentă.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Scriban] bălăbăzésc (mă) V. dezbălăzez. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [DEX '09] BĂLĂCEALĂ, bălăceli, s. f. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). – Bălăci […]
1. [DEX '09] BĂLĂCIRE, bălăciri, s. f. Acțiunea de a (se) bălăci; bălăcit. – V. […]
1. [DEX '09] BĂLĂCIT s. n. Bălăcire. – V. bălăci. 2. [MDA2] bălăcit2, ~ă a […]
[DE] BĂLĂCIȚA, com. în jud. Mehedinți; 4.133 loc. (1991). Sursă: DEX online sub licență GNU […]
1. [DEX '09] BĂLĂCĂRI, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. […]
1. [DEX '09] BĂLĂCĂRIE, bălăcării, s. f. (Înv.) Vorbă injurioasă, trivială. – Bălăcări + suf. […]
1. [MDA2] bălăcărire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: bălăcări] (Reg) 1 Calomniere. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro