1. [DEX '09] BĂLĂCEALĂ, bălăceli, s. f. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). – Bălăci + suf. -eală.
2. [MDA2] bălăceală sf [At: PAMFILE, J. I, 58 / Pl: ~celi / E: bălăci + -eală] Zbenguială (mai mult joacă) în apă (la scăldat) Si: bălăcire (1), bălăcit1, (rar) bălăcitură.
3. [DEXI] bălăceálă s.f. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). • pl. -celi. /bălăci + -eală.
4. [CADE] BĂLĂCEALĂ sf. Faptul de a bălăci prin apă, prin noroiu, etc.: copiii vor să înnoate, și izbutesc după multă ~ cu capul afund (ȘEZ.).
5. [DEX '98] BĂLĂCEALĂ, bălăceli, s. f. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). – Bălăci + suf. -eală.
6. [DLRLC] BĂLĂCEALĂ, bălăceli, s. f. Mișcare, joc cu mîinile și cu picioarele prin apă la scăldat. Bălăceala e bucuria copiilor.
7. [DLRM] BĂLĂCEALĂ, bălăceli, s. f. Mișcare, joc cu mîinile și cu picioarele prin apă (la scăldat). – Din bălăci + suf. -eală.
8. [DOOM 3] bălăceală s. f., g.-d. art. bălăcelii; pl. bălăceli
9. [DOOM 2] bălăceală s. f., g.-d. art. bălăcelii; pl. bălăceli
10. [MDO] bălăceală
11. [Argou] bălăceală, bălăceli s. f. vorbărie fără sens
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL