Termenul „șurub” se referă la un element de fixare utilizat în construcții și în diverse aplicații mecanice, constând într-o tija filetată cu o capăt care are, de obicei, o formă de cap pentru a permite utilizarea unei unelte de strângere, cum ar fi o cheie sau un șurubelniță. Șurubul se înfiletează într-o gaură filetată sau într-o piuliță pentru a fixa două sau mai multe piese împreună.
Definiția termenului „șurub”:
- Șurub este un element de fixare cu un corp filetat, folosit pentru a uni două sau mai multe piese prin înfiletare într-o gaură filetată sau într-o piuliță. De obicei, șurubul are un cap care poate fi utilizat cu unelte de strângere.
Exemple de folosință în propoziții:
- Context general:
- „Pentru a monta raftul pe perete, am folosit șuruburi și dibluri pentru a-l fixa stabil.”
- „Verifică dacă toate șuruburile sunt bine strânse înainte de a folosi echipamentul.”
- Context de construcție:
- „În construcția mobilei, șuruburile sunt esențiale pentru asigurarea unei structuri solide și durabile.”
- „Echipa de montaj a utilizat șuruburi speciale pentru a fixa panourile de gips-carton pe cadru.”
- Context mecanic:
- „Motorul a fost reparat după ce am înlocuit șuruburile defecte care erau deteriorate.”
- „Mecanicul a strâns toate șuruburile de pe caroseria mașinii pentru a preveni vibrațiile.”
- Context DIY (Do It Yourself):
- „Pentru proiectul meu de bricolaj, am ales șuruburi din inox pentru a rezista la umiditate.”
- „Am folosit un set de șuruburi și un șurubelniță pentru a asambla noul meu birou.”
- Context tehnic:
- „În asamblarea echipamentelor electronice, șuruburile mici sunt folosite pentru a fixa componentele interne ale dispozitivului.”
- „Pentru a înlocui placa de bază, trebuie să demontezi toate șuruburile care țin carcasa împreună.”
În aceste exemple, „șurub” este folosit pentru a descrie un tip de element de fixare esențial în diverse domenii, de la construcții și mecanică până la proiecte de bricolaj și tehnologie.