Termenul „spoitor” se referă la o persoană care se ocupă cu meseria de a acoperi cu un strat de staniu (sau alt metal) obiecte din metal, de obicei vase sau ustensile, pentru a le proteja împotriva ruginirii sau pentru a le îmbunătăți aspectul. În context istoric sau cultural, termenul „spoitor” este adesea asociat cu o categorie specifică de meșteșugari itineranți, adesea de etnie romă, care practicau această meserie.

Exemple de folosință:

1. Meserie tradițională: „Spoitorul a venit în sat pentru a recondiționa vasele vechi din bucătărie.”
2. Cultură: „Meseria de spoitor era răspândită în rândul comunităților rome, fiind transmisă din generație în generație.”
3. Întreținerea vaselor: „Bunica obișnuia să cheme spoitorul de câte ori oalele începeau să se oxideze.”
4. Povestiri: „În poveste, spoitorul călătorea din oraș în oraș, oferindu-și serviciile celor care aveau nevoie de obiecte metalice recondiționate.”
5. Descriere: „Spoitorul își purta trusa cu unelte peste tot, fiind mereu pregătit să își ofere serviciile.”

Aceste exemple ilustrează utilizarea termenului „spoitor” în contextul unei meserii tradiționale, legată de întreținerea și recondiționarea obiectelor metalice.