1. [DEX '09] ZVONI, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.
2. [MDA2] zvoni [At: MARIAN, NA. 336 / V: (reg) ~na / S și: sv~ / Pzi: ~nesc / E: zvon1] 1 vi (Reg; d. clopote) A bate (170). 2 vi (Rar; d. insecte) A zbârnâi (1). 3 vi (Spc; rar; d. păsări) A scoate sunete caracteristice speciei. 4 vi (Rar; d. vânt) A șuiera. 5 vi (Rar; d. ape) A susura. 6 vi (D. glasul omenesc) A se auzi sau a răsuna de departe, confuz. 7 vrim (D. știri, vești) A circula (din om în om) Si: (înv) a se zvodi. 8 vrim (Pex) A se scorni.
3. [DEXI] zvoni vb. IV. 1 refl. impers. (despre zvonuri, știri, vești) A se răspîndi, a circula; a se scorni. Se zvonise că nu-și destăinuia obîrșia (M. I. CAR.). ◊ (tr.) Zvonise că Safta îi pune coarne (G. M. ZAMF.). 2 intr. (despre glasuri) A se auzi sau a răsuna de departe, confuz. Dinspre chilii... zvoneau mereu cîntări bisericești (TEOD.). 3 intr. (despre ape) A susura, a murmura. ♦ (despre vînt) A șuiera. ♦ (despre insecte) A zumzăi. 4 intr. (despre clopote) A bate. • prez.ind. -esc. și svoni vb. IV. /zvon1 + -i.$
4. [DLRLC] ZVONI, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre vești, știri, vorbe, subiectul gramatical fiind exprimat printr-o propoziție subiectivă) A se răspîndi, a se anunța, a se comunica; a se scorni. Îndată s-a zvonit din mocan în mocan pînă la primarele că Nastratin vrea să facă altă rugăminte. SADOVEANU, O. L. 217. Prin sat se zvonește c-ai fi în legătură c-o zînă din pădure. AGÎRBICEANU, S. P. 18. Se zvonise prin ziare Că-n Irlanda e-ntr-un sat Un bărbat grozav de tare. COȘBUC, P. I 144. ◊ Tranz. (Folosit și absolut) A scorni și a răspîndi vești, știri, vorbe. Ochii lumii văd de rău chiar cînd n-ar fi decît bine de văzut, iar gura ei zvonește și pe drept și pe nedrept. GALACTION, O. I 142. Fig. Vești mai mîndre ca-n poveste A zvonit pe frunză vîntul. BENIUC, V. 105. ♦ A se face auzit, a se auzi. Ușor un zbor se zvonește De pasări albe ce freamătă. MACEDONSKI, O. I 158. 2. Tranz. A face să sune, să răsune. Din roze ceruri ciocîrlia Zvonește cîntece semețe, Domnește-n toate veselia. MACEDONSKI, O. I 159. ♦ Intranz. (Despre ape) A susura, a murmura. Apa zvonea domol ca într-o somnie. SADOVEANU, N. P. 34.
5. [DLRM] ZVONI, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. (Despre vești, știri, vorbe) A se răspîndi, a se comunica; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape) A susura, a murmura. – Din zvon.
6. [MDA2] svoni v vz zvoni
7. [MDA2] zvona v vz zvoni
8. [Șăineanu, ed. VI] svonì v. a se răspândi svonul: se svonește că a plecat.
9. [Scriban] zvonésc v. tr. (d. zvon; sîrb. zvoniti, a suna [v. tr.], rus. zvonitĭ, a suna, a divulga, a zvoni). Daŭ zvon, fac să pornească vestea’n lume. V. refl. Se zvonise că va fi războĭ.
10. [DOOM 3] !zvoni (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zvonește, 3 pl. se zvonesc, imperf. 3 sg. se zvonea; conj. prez. 3 să se zvonească; ger. zvonindu-se
11. [DOOM 2] zvoni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonesc, imperf. 3 sg. zvonea; conj. prez. 3 să zvonească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL