1. [DEX '09] RUGĂMINTE, rugăminți, s. f. Cerere (stăruitoare) adresată cuiva pentru a obține ceva; rugare, rugă (1). – Ruga + suf. -ământ.
2. [MDA2] rugăminte sf [At: VARLAAM, C. 253 / V: (înv) ~mânt sn, ~mente / Pl: ~nți, (înv) / E: rugă1 + ~{ă)mânt] 1 Cerere (stăruitoare) pentru a obține ceva Si: rugare (1), rugă1 (1), rugăciune (1), (înv) regea, regealâc Vz reprezentație. 2 Rugăciune (2).
3. [DLRLC] RUGĂMINTE, rugăminți, s. f. Cerere adresată cuiva (în mod stăruitor). Stăruiește pe lîngă dînsul cu rugăminte că ai să-l îndupleci. CREANGĂ, P. 191. – Pl. și: rugăminte (ODOBESCU, S. I 87).
4. [Șăineanu, ed. VI] rugăminte f. rugăciune stăruitoare către cineva. [Lat. ROGAMENTA].
5. [Scriban] rugămínte f., pl. țĭ (pl. d. inuzatu rugămînt, lat. rogamentum). Cerere umilită saŭ politicoasă adresată cuĭva. V. rugare.
6. [MDA2] rugământ sn vz rugăminte
7. [MDA2] rugămente sf vz rugăminte
8. [DOOM 3] rugăminte s. f., g.-d. art. rugăminții; pl. rugăminți
9. [DOOM 2] rugăminte s. f., g.-d. art. rugăminții; pl. rugăminți
10. [DE] NEC TEMPORA PERDE PRECANTO (lat.) nu-ți pierde vremea cu rugăminți – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, XI, 286. Cu aceste cuvinte, regele trac Ceyx oferă ospitalitatea sa eroului Peleu, în virtutea descendenței sale divine și a faimei sale. Mod de a-ți oferi serviciile cu bunăvoință.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL