1. [DEX '09] ZVĂPĂIA, zvăpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).
2. [MDA2] svăpăi v vz zvăpăia
3. [MDA2] zvăpăia vr [At: PONTBRIANT, D. / P: ~pă-ia / V: svăpăi / Pzi: zvăpăi / E: drr zvăpăiat] (Rar) 1 A fi de o vioiciune excesivă, neputând fi astâmpărat. 2 (Pex) A se zbate furios. 3 (Fig) A se înflăcăra.
4. [DEXI] zvăpăia vb. I. refl. A deveni zvăpăiat, zburdalnic. ♦ Ext. A se agita, a se zbate, a se zvîrcoli. ♦ Fig. A se înflăcăra. • prez.ind. zvăpăi. /de la zvăpăiat, prin derivare regresivă.
5. [DLRLC] ZVĂPĂIA, zvăpăi, vb. I. Refl. A deveni zvăpăiat, zburdalnic; p. ext. a se zbate, a se zvîrcoli. Și urla dracul și se zvăpăia. ȘEZ. IX 70. ♦ Fig. A se înflăcăra, a se înfierbînta. Gesturile mi se zvăpăiau, fața mi se aprindea și mînia-mi întuneca ochii. DELAVRANCEA, la TDRG.
6. [DLRM] ZVĂPĂIA, zvăpăi, vb. I. Refl. A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se zvîrcoli. – Din văpaie.
7. [DOOM 3] zvăpăia (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zvăpăi, 3 se zvăpăie, 1 pl. ne zvăpăiem, imperf. 1 sg. mă zvăpăiam; conj. prez. 1 sg. să mă zvăpăi, 3 să se zvăpăie; imper. 2 sg. afirm. zvăpăie-te; ger. zvăpăindu-mă
8. [DOOM 2] zvăpăia (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvăpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăia conj. prez. 3 să se zvăpăie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL