1. [DEX '09] ZVĂPĂIAT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.
2. [MDA2] zvăpăiat, ~ă a [At: NEAGOE, ÎNV, 147/26 / P: ~pă-iat / V: (rar) svăpăit / S și: sv~ / Pl: ~ați, ~e / E: s- + văpaie + -at] 1 (D. ființe, mai ales d. copii sau puii de animale) Care este de o vioiciune excesivă și nu poate fi astâmpărat Si: zburătăcit2 (2), zglobiu (6), (fam) zurliu (2), zăpăcit (6), zburdalnic (1), zbenguitor (1), (reg) zbanghiu (3), zbânțuit2 (1), zburdat2 (1), zburdatic (1), zburdător (1), zbenguit2 (1), zvârcolici (2), zvânturat (1), zvânturatie (1). 2 (D. oameni sau d. sufletul, firea lor) Care este (excesiv de) plin de viață, de veselie Si: neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, (fam) zăpăcit (7), drăcos (6), zburdalnic (2), zglobiu (7), (rar) zbenguitor (2), (pop) zbanghiu (4), (îvr) zbânțuit2 (2), zburdat2 (4), (înv) năsărâmb, năsărântos, sprânțaric, zburdatic (2), zburdător (2), (reg) saitoc, sprințaric, șturlubatic, struluibat, șulbretic, zăpăuc (2), zburătăcit2 (3), zvârcolici (3), (fam) zurliu (3), zvânturat (2), zvânturatic (2). 3 (Pex; d. oameni) Ușuratic. 4 (D. stări sufletești sau manifestări ale oamenilor) Plin de veselie, vioiciune etc. 5 (Înv) Feroce.
3. [DEXI] zvăpăiat, -ă adj. 1 (despre ființe, mai ales despre copii sau despre puii de animale) Care este de o vioiciune excesivă și nu poate fi astîmpărat; nebunatic, sprințar, vioi, zglobiu. Copilul e delicat, deși zvăpăiat și voluntar (GAL.). ♦ (despre oameni sau despre firea, sufletul lor) Care este (excesiv de) plin de viață, de veselie. Eram cam zvăpăiat și puteam să le par ușuratic (STANCU). ◊ Fig. Trebuia o poreclă mai zvăpăiată (ARGH.). ♦ (despre însușiri, manifestări etc. ale oamenilor) Care trădează, exprimă vioiciune; care arată neastîmpăr. Un moment de odihnă pentru această zvăpăiată tinerețe (CAR.). 2 (fam.; despre oameni sau despre manifestările lor) Care este zburdalnic, ușuratic. ◊ (subst.) Cîntă romanțe sentimentale unei zvăpăiate (E. LOV.). • pl. -ți, -te. /cf. văpaie.
4. [DEX '98] ZVĂPĂIAT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.
5. [DLRLC] ZVĂPĂIAT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu, ușuratic. Din gălăgia amețitoare se înălțau, stăpînitoare, rîsete zvăpăiate. REBREANU, I. 34. Nu era același drac zvăpăiat care-și arunca cartea în pridvor, cînd se întorcea de la școală, și mă prindea de gît cu amîndouă mînile pentru ca să o duc în circă? DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ Fig. Dezbătură pe larg numeroasele baluri, spectacole, recepții și petreceri de tot felul care agitau Bucureștii și-i dădeau o culoare zvăpăiată. REBREANU, R. I 252.
6. [DLRM] ZVĂPĂIAT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – V. zvăpăia.
7. [Scriban] zvăpăĭát, -ă adj. (d. văpaĭe). Neastîmpărat, dezordonat: om zvăpăĭat.
8. [DEX '09] ZVĂPĂIA, zvăpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).
9. [MDA2] svăpăi v vz zvăpăia
10. [MDA2] svăpăiat, ~ă a vz zvăpăiat
11. [MDA2] svăpăit, ~ă a vz zvăpăiat
12. [MDA2] zvăpăia vr [At: PONTBRIANT, D. / P: ~pă-ia / V: svăpăi / Pzi: zvăpăi / E: drr zvăpăiat] (Rar) 1 A fi de o vioiciune excesivă, neputând fi astâmpărat. 2 (Pex) A se zbate furios. 3 (Fig) A se înflăcăra.
13. [DEXI] zvăpăia vb. I. refl. A deveni zvăpăiat, zburdalnic. ♦ Ext. A se agita, a se zbate, a se zvîrcoli. ♦ Fig. A se înflăcăra. • prez.ind. zvăpăi. /de la zvăpăiat, prin derivare regresivă.
14. [DLRLC] ZVĂPĂIA, zvăpăi, vb. I. Refl. A deveni zvăpăiat, zburdalnic; p. ext. a se zbate, a se zvîrcoli. Și urla dracul și se zvăpăia. ȘEZ. IX 70. ♦ Fig. A se înflăcăra, a se înfierbînta. Gesturile mi se zvăpăiau, fața mi se aprindea și mînia-mi întuneca ochii. DELAVRANCEA, la TDRG.
15. [DLRM] ZVĂPĂIA, zvăpăi, vb. I. Refl. A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se zvîrcoli. – Din văpaie.
16. [Șăineanu, ed. VI] svăpăiat a. neastâmpărat, nesocotit. [Lit. înflăcărat: v. văpaie].
17. [DOOM 3] +zvăpăiat adj. m., s. m., pl. zvăpăiați; adj. f., s. f. zvăpăiată, pl. zvăpăiate
18. [MDO] zvăpăiat
19. [DOOM 3] zvăpăia (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zvăpăi, 3 se zvăpăie, 1 pl. ne zvăpăiem, imperf. 1 sg. mă zvăpăiam; conj. prez. 1 sg. să mă zvăpăi, 3 să se zvăpăie; imper. 2 sg. afirm. zvăpăie-te; ger. zvăpăindu-mă
20. [DOOM 2] zvăpăia (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvăpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăia conj. prez. 3 să se zvăpăie
21. [IVO-III] svăpăiat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL