1. [DEX '09] ZGLOBIU, -IE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreț, vesel. – Din sl. zlobivŭ.
2. [MDA2] zglobiu, ~ie a [At: PRAV. 71 / V: (îrg) zlobiu, (înv) ~iv, zlobiv, (reg) ~ogiv, globiu / A și: (reg) zglobiu / Pl: ~ii / E: slv зълобивъ] 1 (Înv) Impulsiv. 2 (Înv) Irascibil. 3 (Înv) Răutăcios. 4 (Îrg) Prostănac. 5 (Pex) Nebun. 6-7 (D. oameni sau sufletul, firea lor) Zvăpăiat (1-2). 8 (Pex) Ușuratic. 9 Care exprimă, care denotă entuziasm, vioiciune. 10 (D. ființe; pex d. corpul sau părți ale corpului lor) Care se mișcă repede și cu ușurință Si: ager (1), agil (1), grăbit (3), iute, pripit, repede, (liv) veloce, (îrg) pripelnic, (reg) schitaci1, sculăreț (1). 11 (Pex) Care saltă (1). 12 (Pex) Care se deplasează în salturi Si: săltăreț (1), sprinten (1), vioi, (rar) săltător (1). 13 (D. mișcări, acțiuni etc.) Care se caracterizează prin repeziciune și ușurință Si: iute, sprinten (2), vioi, săltat2 (1), săltăreț (2). 14 (D. dansuri) Cu un ritm vioi.
3. [DEXI] zglobiu, -ie adj. 1 (despre oameni) Care este vioi, sprinten, zburdalnic. Veniră fetele zglobii și de dincolo, ca să le privească (CA. PETR.). ♦ (despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă, care denotă entuziasm, vioiciune. Petrecerile zglobii ale pagilor (HEL.). 2 (despre ființe, ext., despre corpul lor, despre părți ale corpului lor) Care se mișcă repede și cu ușurință; agil, iute. Fluturul... își luă zglobiu zborul (GÎRL.). ♦ Ext. Care saltă, care face salturi sau se deplasează în salturi. Zglobiu, peștele făcu cîteva salturi în aer (CHIRIȚ.). 3 (despre mișcări, acțiuni etc) Care are un ritm vioi, săltăreț, vesel. Iată-le-ntr-un joc zglobiu (COȘB.). 4 (înv.; despre oameni) Care este impulsiv, irascibil, răutăcios. 5 (înv., reg) Care este prostănac. ♦ Ext. Care este nebun. • pl. -ii. și (înv., reg.) zlobiu, -ie, (înv.) zglobiv, -ă, adj. /<sl. veche зълобнвъ.
4. [DLRLC] ZGLOBIU, -IE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. Pe micul școlar zglobiu și pe acest om bizar Jap i-a stimat și i-a iubit. GALACTION, O. I 306. Ileana, frumușică și curățică, avea veșnic un rîs zglobiu care-i plăcea Nadinei. REBREANU, R. II 120. O libelulă sosi, zburînd zglobie, și, crezînd că deasupra apei e o floare, se lăsă, ușoară. GÎRLEANU, L. 21. De-un ceas o privea cum se joacă, zglobie, veselă, amețită, ca de un vin tare, de propria ei tinereță și sănătate. VLAHUȚĂ, O. AL. II 36. Fig. Anii tinereții zburaseră zglobii, SADOVEANU, E. 172. ◊ (Substantivat) D-alei, Miule, Și zglobiule. TEODORESCU, P. P. 499. ◊ (Despre dansuri) Vioi, săltăreț, animat. Răsare superbul efeb Un joc zglobiu să danseze. MACEDONSKI, O. I 152. Iată-le-ntr-un joc zglobiu Cu desprinse bete – Mult e-n lume rîs și chiu, Dar atîta tot nu știu Ca-ntr-un joc de fete! COȘBUC, P. II 277.
5. [DLRM] ZGLOBIU, -IE, zglobii, adj. (Adesea substantivat) Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Săltăreț. – Slav (v. sl. zlobivŭ).
6. [Scriban] zglobíŭ, -íe adj. (vsl. zlobivŭ, răutăcĭos; vpol. zglobiwy. P. epentează, cp. cu jgheab, sclab, sclav, scleme, p. înț. cu nebun. V. nezlobiv). Vechĭ (zlobiu1 și zglobiv). Răutăcĭos, răŭ: om zglobiv, pofte zglobive. Azĭ. Zburdalnic, vioĭ: copiĭ, veverițe zglobiĭ.[1]
7. [MDA2] zglobiv, ~ă a vz zglobiu
8. [MDA2] zlobiu, ~ie a vz zglobiu
9. [MDA2] zlobiv, ~ă a vz zglobiu
10. [DEXI] zglobiv, -ă adj. v. zglobiu.
11. [DEXI] zlobiu, -ie adj. v. zglobiu.
12. [CADE] ZLOBIU 👉 SGLOBIU.
13. [Șăineanu, ed. VI] sglobiu a. nebunatic, sburdalnic: frățiorul mijlociu și de fire cam sglobiu POP. [Slav. ZGLOBIVŬ, răutăcios (cf. nebun, etimologicește sinonim cu rău)].
14. [Scriban] zlobíŭ, -ív, V. zglobiŭ.
15. [DOOM 3] zglobiu adj. m., f. zglobie; pl. m. și f. zglobii, art. m. zglobiii (desp. -bi-ii), f. zglobiile (desp. -bi-i-)
16. [DOOM 2] zglobiu adj. m., f. zglobie; pl. m. și f. zglobii
17. [MDO] zglobiu
18. [DER] ZGLOBIU, ZGLOBIE, zglobii, adj. – 1. Rău, ticălos. – 2. Ștrengar, zburdalnic, poznaș. – 3. Vesel, jucăuș, vioi. – Var. zglobiu, z(g)lobiv. Sl. zglobivŭ (Cihac, II, 342; Șeineanu, Semasiol., 220; Tiktin; cf. Hasdeu, Col. lui Traian, 1882, p. 245-9, 478-90), cf. bg. zlobiv „răutăcios”, v. pol. zglobiwy „rău”. Primul este înv.
19. [DER] sglobiu (-ie), adj. – 1. Rău, ticălos. – 2. Ștrengar, zburdalnic, poznaș. – 3. Vesel, jucăuș, vioi. – Var. zglobiu, z(g)lobiv. Sl. zglobivŭ (Cihac, II, 342; Șeineanu, Semasiol., 220; Tiktin; cf. Hasdeu, Col. lui Traian, 1882, p. 245-9, 478-90), cf. bg. zlobiv „răutăcios”, v. pol. zglobiwy „rău”. Primul este înv.
20. [DER] ZLOBIV, -Ă, zlobivi, -e, adj. (Var.) Zglobiu. (cf. zglobiu)
21. [Onomastic] ZGLOBÍU, fam. (Nif), < adj.; cf. Zglob> R munt., 1705 (BCI XI 14).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL