1. [DEX '09] PRIPIT, -Ă, pripiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care se mișcă sau acționează prea repede și adesea fără chibzuială. ♦ (Despre acțiunile, manifestările oamenilor) Care se face sau se spune prea repede, adesea fără o suficientă chibzuială. 2. (Despre mâncăruri) Fiert sau copt în grabă (la suprafață), la un foc (prea) iute. ◊ Mămăligă pripită = mămăligă mestecată pe măsură ce se adaugă mălaiul în apa clocotită. – V. pripi.
2. [MDA2] pripit, ~ă [At: DRLU / V: (înv) prep~ a / Pl: ~iți, ~e / E: pripi] 1 a (D. ființe) Care acționează prea în grabă și fără o suficientă chibzuială. 2 a (D. acțiunile, manifestările etc. ființelor) Care este făcut prea repede și fără chibzuială. 3-4 (Excesiv de) grăbit. 5 (Pex) Necugetat din cauza grabei excesive. 6 (Îrg) Pripelnic. 7 sf (Reg; îlav) În ~e Grabnic. 8 sf (Mun; art) Horă cu ritm grăbit. 9 sf (Mun; art) Melodie după care se dansează pripita (8). 10 a (D. mâncăruri) Copt sau fiert, fript în grabă și superficial la un foc prea puternic. 11 a (Îs) Mămăligă (sau mămăliguță) -ă Mămăligă puțin consistentă, moale, pregătită prin amestecarea continuă pe măsură ce se adaugă mălaiul în apă clocotită. 12 a (Reg; d. cereale) Copt înainte de vreme, din cauza căldurii și a uscăciunii excesive. 13 sn (Mdv; med; Mun) Antrax.
3. [DLRLC] PRIPIT, -Ă, pripiți, -te, adj. 1. Care se mișcă sau acționează repede; grăbit, zorit. Trec zilele în goana lor pripită, Și fiecare mai sărac mă lasă. GOGA, C. P. 6. Sultănica apucă o pîrtie acoperită cu zăpadă măruntă, ce sare ca praful sub picioarele ei pripite. DELAVRANCEA, S. 34. Examinatorul n-a sosit încă. Șoapte pripite, răsfoiri de cărți... un zgomot confuz, plăcut, care amintește foșnetul frunzelor uscate. VLAHUȚĂ, O. AL. I 195. ◊ (Adverbial) Am făcut într-o zi jurămînt să nu mai făgăduiesc pripit. BRĂTESCU-VOINEȘTI, F. 6. Aceeași spaimă ce-l cuprindea cînd era copil, intrînd în odăile deșarte, îi făcu inima să bată pripit. ANGHEL-IOSIF, C. L. 16. Leonida... burlac și cam într-o ureche... rîdea tare, vorbea pripit și cepeleag. VLAHUȚĂ, O. AL. II 14. (Poetic) Prin deschizătura de sus a cortului, Nicoară zărește o stea care lucește pripit, lăcrămînd. SADOVEANU, N. P. 316. ♦ Care se face sau se spune prea repede, fără o suficientă chibzuială. Teoria de la care plecam eu... era pripită. CARAGIALE, O. III 232. 2. (Despre mîncări) Fiert sau copt în grabă, la un foc prea iute. Au băgat ei de seamă că bucatele nu mai sînt așa de bune ca mai înainte și se mirau ce să fie oare? și stînd ei pe gînduri, Făt-Frumos zise: fraților, mie mi se pare că bucatele acestea-s pripite. CREANGĂ, O. A. 274. Mămăligă pripită = mămăligă mestecată pe măsură ce se adaugă mălaiul în apa clocotită (și nu după ce acesta a fost lăsat să fiarbă cîtva timp).
4. [DEX '09] PRIPI, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra.
5. [MDA2] prepi v vz pripi
6. [MDA2] prepit, ~ă a vz pripit
7. [MDA2] pripi [At: (cca 1550), ap. DHLR II, 469 / V: (îrg) prepi, (reg) ~ispi / Pzi: ~pesc / E: slv приспєти cf slv припєщи] 1-2 vir (Înv; d. unități militare) A (se) deplasa grabnic către un loc. 3-4 vri (Îvp; d. oameni) A (se) grăbi când face ceva. 5-6 vri (Îvp; d. oameni) A da greș într-o acțiune din cauza grabei. 7 vtf (Înv; c. i. oameni) A determina pe cineva să acționeze în grabă Si: a grăbi, a îndemna, a zori. 8 vr (Îrg; d. oameni) A se strădui să facă ceva cât mai repede, la vreme etc. 9-10 vtr (Asr; c. i. acțiuni, deplasări etc.) A accelera pentru a realiza ceva. 11 vt (Înv; c. i. oameni) A urmări de aproape și în grabă pentru a pune pe fugă, pentru a învinge, pentru a prinde etc. Si: a fugări. 12 vt (Îrg) A surprinde asupra unui fapt reprobabil. 13-14 vtr (Îrg) A (se) încălzi puternic, la foc. 15 vt (Reg; c. i. un aliment) A coace sau a frige repede și superficial Si: a rumeni. 16 vr (Olt; Mun; spc; d. pâine) A se coace prea repede, făcând găuri mari sub coajă Si: (reg) a se coși. 17-18 vit (Îrg; d. soare) A arde. 19-21 vtri (Reg; d. soare; c. i. cereale sau fructe) A coace prematur, prin căldură și uscăciune.
8. [MDA2] prispi v vz pripi
9. [DLRLC] PRIPI, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru prea repede și (de obicei) cu prea puțină chibzuială. Dacă te-ai pripit? Cine-i de vină? REBREANU, R. I 59. Trei zile și-a rupt picioarele... chibzuind fără să se pripească, alegînd fără să întrebe pe nimeni, numai ce i-a plăcut lui. BASSARABESCU, S. N. 178. Cine se pripește se poticnește (= graba strică treaba). ♦ Intranz. (învechit) A se grăbi, a se zori. Ion-vodă pripise a da bătălia cu o oră mai nainte. HASDEU, I. V. 155. Mihai-vodă, cu un trup de oaste alcătuită de romîni, ardeleni și cazaci, pripește de le iese înainte [tătarilor] la hotarul Țării Romînești. BĂLCESCU, O. II 74. ◊ Tranz. (Învechit și arhaizant) Împingînd bătaia în răspăr, au pripit acea înfricoșătoare izbîndă a lui Ștefan-vodă, care s-a vestit îndată cu faimă în lume și s-a pomenit în veac. SADOVEANU, F. J. 763. Răpede, pripea mersul pe sub umbrele dese ale copacilor. CONTEMPORANUL, VII 492. Gruia corbului vorbea: Corbule, pasere sură, Nu-mi pripi tu moartea mea. BIBICESCU, P. P. 287. ♦ (În corelație cu grăbi) A da greș. Nu te grăbi așa, Harap-Alb, că te-i pripi. CREANGĂ, P. 272. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace la un foc repede. V. perpeli. Vă sta... aici, pripindu-se la focul din mahalaua proștilor. VISSARION, B. 242. Văzură într-un colț al casei, stînd și pripindu-se la foc, o pisică. ȘEZ. VII 27. ◊ Tranz. Ia o puică și-un cucoș Și-i curățește frumos, Frige-mi-i, nu mi-i pripi, Doar mă voi tămădui. MARIAN, S. 136. 3. Tranz. (Despre soare) A dogori (puternic); a arde, a frige. Dar ce stau eu de vorbesc Și-n casă nu vă poftesc? Drumul v-o fi obosit, Soarele v-o fi pripit. TEODORESCU, P. P. 586. ♦ (Cu privire la plante) Rujulină Din grădină Ce-ai grăbit De-ai înflorit, Doar soarele te-a pripit? SEVASTOS, N. 234.
10. [Șăineanu, ed. VI] pripì v. Mold. 1. a se coace de timpuriu: holdele încep a pripi; 2. a arde (vorbind de soare sau de foc): obraji pripiți de flacări. [Cf. slav. PRIPEKÕ, a se coace].
11. [Șăineanu, ed. VI] pripì v. a se grăbi (cu o nuanță de precipitare): cine se pripește, adesea se poticnește. [Disimilat din pripri = bulg. PREPRŬ, a se grăbi].
12. [Scriban] pripésc v. tr. (vsl. prĭ-spĭeti, a veni, a grăbi, d. spĭeti, a se coace de soare; sîrb. prispeti, a se coace de soare, rus. prispĭetĭ, a sosi la timp, ca și lat. maturare, a face matur, a se coace de soare, a se grăbi. Ar fi trebuit să se zică prispesc, ca dospesc d. dospĭeti. Dar, pin confuziune cu vsl. pri-pešti, a coace, a arde [V. prichicĭ], s’a zis pripesc). Grăbesc, zoresc, accelerez: a pripi pasu, mersu, plecarea. Grăbesc coacerea: soarele pripește grînele. Buc. Surprind, zăpsesc: poliția l-a pripit. V. intr. Mă grăbesc s’ajung (Vechĭ): a pripi undeva. Holdele’ncep a pripi, încep să se coacă răpede. Soarele pripește, arde, frige, dă prea multă căldură. V. refl. Mă grăbesc, mă zoresc: Cine se pripește, se poticnește (Prov.), graba strică treaba.
13. [DOOM 3] pripi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripesc, 3 sg. pripește, imperf. 1 pripeam; conj. prez. 1 sg. să pripesc, 3 să pripească
14. [DOOM 2] pripi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripesc, imperf. 3 sg. pripea; conj. prez. 3 să pripească
15. [DER] pripi (pripesc, pripit), vb. – 1. A se grăbi, a se zori. – 2. A se coace, a se încălzi, a (se) pîrli, a (se) pîrpăli. – 3. (Mold.) A surprinde. – Var. Mold. prichi. Cuvînt probabil rezultat din confuzia a două cuvinte sl., pripešti „a arde, a pîrli” și prispĕti „a se grăbi”, de unde un *pripĕti, cf. bg. pripiram „a se grăbi” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 292; Tiktin). – Der. pripac, s. n. (înv., văpaie, dogoare); pripeală (var. Banat pripală), s. f. (grabă; dogoare, fierbințeală); pripec, s. n. (căldură sufocantă), cf. bg. pripek, sb. pripeka; pripelnic, adj. (grăbit, precipitat); pripie, s. f. (înv., precocitate).
16. [DLRLV] PRIPI vb. (Mold.) A surprinde. Acolo pripi pre un balaur intrînd în peșteră. DOSOFTEI, VS. Purcesesă și Vasilie Costache vornicul, ce, pripindu-l moartea acolo, s-au săvîrșit. N. COSTIN. Etimologie: sl. prispeti. Vezi și pripelnic, pripitoare.
17. [DAR] pripi, pripesc, vb. IV 1. (înv.; despre unități militare) a se îndrepta, a se deplasa grabnic către un loc; a veni, a sosi repede într-un loc. 2. (refl.; înv. și pop.; despre oameni) a se grăbi, a se zori; a face un lucru în grabă și fără chibzuială; a da greș într-o acțiune din cauza grabei. 3. (înv.; despre oameni) a face, a obliga să acționeze în grabă; a grăbi, a îndemna, a zori (pe cineva). 4. (refl.; înv. și reg.) a se sili, a se strădui (să facă ceva cât mai repede). 5. (înv. și reg.; despre acțiuni, deplasări) a accelera, a iuți, a grăbi (pentru a realiza ceva). 6. (înv.; despre oameni) a urmări de aproape și în grabă pentru a pune pe fugă, pentru a învinge,pentru a prinde; a fugări. 7. (înv.) a constrânge, a forța, a sili (să facă ceva în grabă). 8. (înv. și reg.) a surprinde asupra faptului (reprobabil). 9. (înv. și reg.) a încălzi puternic, a înfierbânta, a încinge (la foc). 10. (reg.; despre alimente) a coace sau a frige repede și superficial; a prăji numai la suprafață; a rumeni. 11. (refl.; reg.; despre pâine) a se coace prea repede, făcând găuri mari sub coajă; a se coși. 12. (înv. și reg.; despre soare) a arde puternic, a dogori. 13. (reg.; despre cereale sau fructe) a face să ajungă la maturitate înainte de vreme, a coace prematur.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL