1. [DEX '09] ZDRAHON, zdrahoni, s. m. (Pop. și fam.) Om zdravăn, bine legat, voinic. [Var.: zdragon s. m.] – Et. nec.
2. [MDA2] zdrahon [At: ALECSANDRI, ap. ȘĂINEANU2 / V: (rar) ~oană sf, (îvr) ~agon / S și: sdrahon / Pl: ~i / E: z- + dragon] 1 sm (Îvr; îf zdragon) Dragon1 (4). 2 sm (Îvr; îf zdragon) Zmeu (3). 3 sm (Îvr; îf zdragon) Balaur (1). 4-5 sm, a (Pfm; pex) (Bărbat) înalt, bine dezvoltat, cu multă putere fizică.
3. [DEXI] zdrahon s.m. 1 (pop.; fam.) Om zdravăn, bine legat, voinic. Un zdrahon cît un munte înhățase de gît pe un lăutar (SADOV.). ◊ (ca epitet,precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) E un zdrahon de femeie. 2 (înv.; în forma „zdragon”) Dragon. ♦ Balaur. • pl. -i. și (înv.) zdragon s.m. /z- + dragon.
4. [DLRLC] ZDRAHON s. m. v. dragon1.
5. [DLRM] ZDRAHON s. m. v. dragon.
6. [Scriban] zdrahón m. (din dragon 1 cu pron. rut.; rus. dragún). Est. Zaplan, vlăjgan, om înalt și zdravăn. – Fem. zdrahoancă, pl. e. V. vivandieră.
7. [DEX '09] DRAGON2, dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, cu cap de câine sau de pisică, cu multe limbi (pe care scoate foc), cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe. 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 4. (Astron.) Numele unei constelații din emisfera boreală, dispusă într-un șir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru. – Din fr. dragon.
8. [DEX '09] ZDRAGON s. m. v. zdrahon.
9. [MDA2] dragan sm vz dragon1
10. [MDA2] dragon1 [At: NECULCE, L. 44 / V: (înv) ~gan, ~gone, ~gun, drăgan, drăgun, ~ahun / Pl: ~i sm, ~oane sn / E: fr dragon, it dragone] 1 sm (Mil; iuz) Soldat din cavaleria de linie care era astfel echipat, încât să poată lupta și pedestru. 2 sm (Reg; îf drăgan, drahum) Om voinic. 3 sn (Reg) Picior lung. 4 sm Monstru fabulos, închipuit cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe, care întruchipează forțe ale naturii. 5 sm Reprezentare în artele plastice a dragonului (4), mai ales în China și în alte țări asiatice. 6 sm (Iht) Drac-de-mare (Trachinus draco). 7 sm Șopârlă care trăiește în copaci, în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 8 sm Reprezentare heraldică având profilul unui corp omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 9 sm (Art) Constelație din emisfera boreală, dispusă într-un șir de stele terminat cu un cap de dragon (8) Si: (pop) balaurul (6). 10 sm Unul dintre cele douăsprezece semne simbolice ale zodiacului chinezesc. 11 sm (Îs) Anul ~ului Perioadă de un an în calendarul chinezesc, corespunzătoare semnului zodiacal omonim.
11. [MDA2] dragone sm vz dragon1
12. [MDA2] dragun sm vz dragon1
13. [MDA2] drahun s vz dragon1
14. [MDA2] drăgan2 sm vz dragon
15. [MDA2] zdragon2 sm vz zdrahon
16. [MDA2] zdragon[1] sm vz dragon1
17. [MDA2] zdrahoană sf vz zdrahon
18. [DEXI] zdragon s.m. v. zdrahon.
19. [CADE] * DRAGON1 sm. 1 🔱 Animal fabulos înaripat, înarmat cu ghiare, cu coada de șarpe și care scotea foc pe gură, balaur (🖼 1893): Dar el stă în trîndăvie pe-un ~ de porcelană (ALECS.) ¶ 2 🎖️ Soldat de cavalerie care putea lupta și ca pedestru (🖼 1895) [fr.].
20. [CADE] ‡ DRĂGAN sm. 🎖️ = DRAGON.
21. [DEX '98] DRAGON2, dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, închipuit cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe. 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 4. (Art.) Numele unei constelații din emisfera boreală, dispusă într-un șir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru. – Din fr. dragon.
22. [DLRLC] DRAGON1, dragoni, s. m. I. (În trecut) Soldat de cavalerie care descăleca atunci cînd trebuia să lupte. Lisaveta... o femeie naltă, naltă cît un dragon și uscată ca o scîndură, strînse masa. SADOVEANU, M. 163. În Liunevil sînt acum trii polcuri de dragoni, care îi o prea frumoasă oaste. KOGĂLNICEANU, S. 44. ♦ Fig. Om voinic, zdravăn, bine legat. Un dragon de bărbat ca Ivan nu se lăsa ucis așa de ușor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 273. II. 1. (În superstiții și legende mitice) Animal fantastic, înzestrat cu puteri uriașe, care are aripi și gheare, trupul acoperit cu solzi, coadă de șarpe și scoate foc pe gură. V. balaur. ♦ Reprezentare, în artele plastice, a acestui animal fabulos, mai ales în China și în alte țări asiatice. Dragonul legendei vedea cu ochi uriași de mărgean Ciudate făpturi venind de peste ocean. BOUREANU, S. P. 10. [Mandarinul] stă în trîndăvie pe-un dragon de porcelană. ALECSANDRI, P. III 85. 2. Veche insignă ostășească reprezentînd un dragon (II 1), uneori zugrăvit pe un steag. Dragonii [la daci] erau lungi prăjine dasupra cărora sta fîlfăind un balaur. ODOBESCU, S. II 284. 3. Un fel de șopîrlă care trăiește pe copaci, în regiunile tropicale, avînd de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi. 4. Numele unei constelații din emisfera boreală, compusă din mai multe stele de mărimi diferite, dispuse într-un lung șir între Ursa-mare și Ursa-mică; balaur. – Variante: zdragon (ALECSANDRI, T. 69), zdrahon (DUNĂREANU, CH. 11) s. m.
23. [DLRLC] ZDRAGON s. m. v. dragon1.
24. [DLRM] ZDRAGON s. m. v. dragon.
25. [DN] DRAGON2 s.m. Cavalerist astfel echipat încît să poată lupta și pe jos. [Var. zdragon, drahon, zdrahon s.m. / < fr. dragon, it. dragone].
26. [DN] DRAGON1 s.m. 1. Animal fabulos închipuit cu aripi de vultur, gheare de leu și coadă de șarpe. ♦ Reprezentare plastică a acestui animal. 2. Șopîrlă tropicală care trăiește pe copaci și care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi. 3. Numele unei constelații din emisfera boreală, alcătuită dintr-un șir lung de stele. [< fr. dragon].
27. [DN] DRAHON s.m. v. dragon2 [în DN].
28. [DN] ZDRAGON s.m. v. dragon2 [în DN].
29. [MDN '00] DRAGON1 s. m. I. 1. animal imaginat cu cap și aripi de vultur, gheare de leu, trup și coadă de șarpe. 2. reprezentare heraldică a unui chip omenesc cu barba din șerpi încolăciți. 3. șopârlă tropicală, pe copaci, care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi. 4. pește marin care, în timpul zilei, stă îngropat în nisip, noaptea fiind foarte activ; drac-de-mare. 5. ambarcație cu două vele de suprafață mare; velă triunghiulară suplimentară. II. cavalerist astfel echipat încât să poată lupta și pe jos. (< fr. dragon)
30. [Șăineanu, ed. VI] dragon m. 1. soldat de cavalerie putând lupta pe jos ca un pedestru; 2. fig. muiere țeapănă.
31. [Șăineanu, ed. VI] sdragon (sdrahon) m. Mold. 1. dragon: eu sunt sdragon AL. 2. fig. sdravăn, puternic. [V. dragon; sensul 2 e o generalizare analogă cu a sinonimului voinic].
32. [Scriban] 1) *dragón m. (fr. dragon, germ. dragoner. V. drăgan, drac, zdrahon). Soldat de cavaleria în Francia ș.a. instruit în vechime și p. lupta de jos și numit așa de la balauru (fr. dragon) pe care și-l alesese cavaleria ca simbol al greutăților de învins (maĭ vechĭ dragán, drăgán și dragún, d. pol. dragan, dragun, rus. dragún). Zool. Un fel de șopîrlă nevătămătoare.
33. [Scriban] drăgán V. dragon.
34. [DOOM 3] zdrahon (pop., fam.) s. m., pl. zdrahoni
35. [DOOM 2] zdrahon (pop., fam.) s. m., pl. zdrahoni
36. [DOOM 3] dragon1 (monstru; șopârlă; soldat) s. m., pl. dragoni
37. [DOOM 2] dragon1 (monstru, șopârlă, soldat) s. m., pl. dragoni
38. [DER] ZDRAHON, zdrahoni, s. m. (Mold.) ~ (din dragon, cu pronunție ucr.)
39. [DER] sdrahon (-ni), s. m. – Găligan, vlăjgan. – Var. zdrahon. De la dragon, cu pronunțarea rut. (Tiktin). În Mold.
40. [Argou] zdrahon, zdrahoni s. m. (pop.) om zdravăn, bine legat, voinic
41. [Argou] vânarea dragonului expr. (tox.) obiceiul de a inhala vaporii degajați de heroina încălzită pe o folie de aluminiu.
42. [DRAM 2021] zdrahón, zdrahoni, s.m. Om voinic: „Atunci zic către cel mai zdrahon, Silipuc...” (Bilțiu, 1999: 242). – Din dragon, cu pronun. ucr. (Tiktin, după DER; Scriban); din z- + dragon (MDA).
43. [DRAM 2015] zdrahon, zdrahoni, s.m. – Om voinic: „Atunci zic către cel mai zdrahon, Silipuc...” (Bilțiu, 1999: 242; Sârbi). – Et. nec. (DEX); din dragon, cu pronun. ucr. (Tiktin, cf. DER; Șăineanu, Scriban); din z- + dragon (MDA).
44. [DAR] dragon1, dragoni, s.m. (înv.) 1. soldat de cavalerie francez. 2. (fig.) femeie țeapănă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL