1. [DEX '09] ÎNARMAT, -Ă, înarmați, -te, adj. (Despre persoane sau despre colectivități) Care este înzestrat cu arme; care are arme asupra sa; care este pregătit pentru luptă. ◊ Expr. Înarmat până în dinți (sau din cap până în picioare) = foarte bine înarmat. – V. înarma.
2. [MDA2] înarmat2, ~ă a [At: MARCOVICI, C. 17/20 / Pl: ~ați, ~e / E: înarma] 1 Înzestrat cu arme. 2 Care este pregătit de luptă. 3-4 (Îljv) ~ până-n dinți (Care este) foarte bine înarmat (1). 5 (Fig) (Înzestrat sau) prevăzut cu...
3. [MDA2] înarmat1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: înarma] 1-4 Înarmare (1-4).
4. [CADE] ÎNARMAT adj. p. ÎNARMA: gloata ~ă cu lănci și cu topoare... o înșiră pe dinăuntru (ALECS.) ¶ ¶ C. NEÎNARMAT.
5. [DLRLC] ÎNARMAT, -Ă, înarmați, -te, adj. Înzestrat cu arme, pregătit pentru luptă. Și poruncă grea i-oi da, Ca, cu oastea înarmată, Să porneasc-acolo-ndată. TEODORESCU, P. P. 115. ◊ Expr. Înarmat pînă în dinți (sau din cap pînă în picioare) = foarte înarmat, complet înarmat. Amîndoi călări pe armasari turcești și înarmați din cap pînă în picioare. NEGRUZZI, S. I 138.
6. [DEX '09] ÎNARMA, înarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) procura arme; a (se) pregăti pentru luptă prin înzestrare cu armament; a (se) întrarma, a (se) arma. ◊ Expr. (Refl.) A se înarma cu răbdare = a-și impune răbdare, a aștepta cu stăpânire de sine desfășurarea faptelor. – În + armă.
7. [MDA2] înarma [At: COD. VOR. 157/5 / V: (înv) întrar~, îrăr~ / Pzi: ~mez, (rar) înarm / E: în- + armă] 1-2 vtr A (-și) procura arme. 3-4 vtr A (se) pregăti de luptă prin înzestrare cu armament. 5 vr (Îe) A se ~ cu răbdare A aștepta cu stăpânire de sine desfășurarea faptelor. 6 vt (Rar) A echipa o corabie. 7 vi (Îvr) A face pregătiri pentru apărare. 8 vt (Fig; îe) A ~ cu... A prevedea cu...
8. [MDA2] înrărma vz înarma
9. [MDA2] îrărma v vz înarma
10. [CADE] ARMA... = ÎNARMA... [lat. armare].
11. [CADE] ÎNARMA (-mez) I. vb. tr. 1 🎖️ A da arme, a îngriji cu arme ¶ 2 ⛵ A echipa o corabie. II. vb. refl. 1 A-și lua armele: înarmîndu-se cu sabia tătîni-său... s’a pus de strajă (SB.) ¶ 2 A se pregăti de războiul; Ⓕ: a se ~ cu răbdare; am găsit de cuviință să ne înarmăm cu ceva recomandații (ALX.) [armă].
12. [DLRLC] ÎNARMA, înarmez, vb. I. Tranz. A înzestra cu arme; a pregăti pentru luptă. (Fig.) Însuți, preț al luptei noastre, aruncași toiagul tău; Însuți, hotărîndu-mi ura, înarmat-ai brațul meu! DAVILA, V. V. 162. ♦ Refl. A lua armele, a se pregăti de luptă. Cel ce avea pistolul îl uită frumos în buzunar, și nimărui nu-i veni în gînd ca să-l îndemne a se înarma cu el. ALECSANDRI, C. 35. De-ți vor trebui oști, ne vom înarma noi cu femei și copii. NEGRUZZI, S. I 141. Frumos se gătea, Bine se-narma Și singur pleca. TEODORESCU, P. P. 429. ◊ Expr. A se înarma cu răbdare = a căuta să fie răbdător, să-și păstreze calmul. – Prez. ind. pers. 3 și: (rar, în versuri) înarmă (EMINESCU, O. I 59).
13. [Șăineanu, ed. VI] înarmà v. 1. a îngriji cu arme; 2. a se pregăti de răsboiu; 3. a echipa o corabie; 4. a lua armele; 5. fig. a se întări, a se fortifica: a se înarma cu răbdare.
14. [DOOM 3] înarma (a ~) (desp. î-nar-/în-ar-) vb., ind. prez. 1 sg. înarmez, 3 înarmează; conj. prez. 1 sg. să înarmez, 3 să înarmeze
15. [DOOM 2] !înarma (a ~) (î-nar-/în-ar-) vb., ind. prez. 3 înarmează
16. [Argou] înarmat până în dinți expr. cu mai multe arme în dotare.
17. [CECC] Bewaffneter Friede (germ. „Pace înarmată”) – vezi: Si vis pacem… LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL