1. [DEX '09] ZBORȘIT, -Ă, zborșiți, -te, adj. 1. (Reg. și fam.; despre oameni) înfuriat, înverșunat; furios, mânios. 2. (Despre păr, pene) Zbârlit, ciufulit. 3. (Despre unele alimente) Alterat, acrit. – V. zborși.
2. [MDA2] zborșit2, ~ă a [At: TDRG / V: (reg) ~rjit / S și: sborșit / Pl: ~iți, ~e / E: zborși2] 1 (Reg; d. păr, pene, blană etc.) Zbârlit2 (1). 2 (Fig; d. persoane) Supărat. 3 (Reg; d. alimente) Stricat (2).
3. [MDA2] zborșit1, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: sborșit / Pl: ~iți, ~e / E: zborși1] (Reg; mai ales în Mol; d. alimente, mai ales d. lapte) Alterat prin înăcrire (excesivă) Si: zborșire (1).
4. [DEXI] zborșit2, -ă adj. (despre unele alimente, mai ales despre lapte) Care este alterat, acrit. • pl. -ți, -te. /v. zborși2.
5. [DEXI] zborșit1, -ă adj. 1 (despre oameni) Care este înfuriat, înverșunat; furios, mînios. Înapoi, măgarule, țipă zborșit Cristea (SADOV.). 2 (despre păr, pene) Care este zbîrlit, ciufulit. Tata, cu capul zborșit, se uita în grădină (CAM.). • pl. -ți, – te. /v. zborși1.
6. [DEX '98] ZBORȘIT, -Ă, zborșiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Înfuriat, înverșunat; furios, mânios. 2. (Despre păr, pene) Zbârlit, ciufulit. 3. (Despre unele alimente) Alterat, acrit. – V. zborși.
7. [DLRLC] ZBORȘIT, -Ă, zborșiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) înfuriat, înverșunat; (în legătură cu verbe de declarație) aspru, răstit. Dar cine ești tu, zise Ivan cam zborșit, de te lauzi că știi toate? CREANGĂ, P. 299. Apoi, de ce ești zborșit? NEGRUZZI, S. III 7. ◊ (Adverbial) Înapoi, măgarule, țipă zborșit Cristea, adăogind poruncii înjurături spurcate. SADOVEANU, M. C. 208. 2. (Despre păr, pene; p. ext. despre oameni, animale) Zbîrlit, ciufulit. Femei zborșite, copii în căme- șuici rupte, bătrini cu bărbi încîlcite, tremurînd ca varga, se îndesau unii într-alții. CAMILAR, N. I 86. Găinile... stau zborșite, fac mișcări încete și, după 2-3 zile de suferinți, pier. ȘEZ. III 203.
8. [DLRM] ZBORȘIT, -Ă, zborșiți, -te, adj. 1. Înfuriat, înverșunat. 2. Zbîrlit, ciufulit. 3. Alterat, acrit. – V. zborși.
9. [DEX '09] ZBORȘI, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși.
10. [MDA2] borși2 v vz zborși
11. [MDA2] borșit, ~ă a [At: M. I. CARAGIALE, C. 133 / Pl: ~iți, ~e / E: borși] 1 Care s-a acrit (ca borșul). 2 (Fig) Trecut. 3 (Fam; fig) Supărat. 4 (Fam) Stricat.
12. [MDA2] zborjit, ~ă a vz zborșit2
13. [MDA2] zborși2 [At: CIHAC, II, 484 / S și: sb~ / Pzi: ~șesc / E: ns cf zbârli] 1 vr (Reg; d. animale sau păsări) A se zbârli (2). 2 vt (D. oameni; c. i. părul capului) A ciufuli (1). 3 vr (Fam; d. persoane) A se înfuria. 4 vr (Fam; d. persoane) A se răsti1. 5 vr (Fam; d. planuri, proiecte etc.) A se strica.
14. [MDA2] zborși1 vr [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: sb~ / Pzi: 3 ~șește / E: z- + borși] (Reg; d. unele alimente, mai ales d. lapte) A se altera prin înăcrire (excesivă).
15. [DEXI] borși vb. IV. refl. 1 (despre mîncări, fructe etc.) A se acri (ca borșul), a fermenta. S-a borșit laptele în oală. ♦ A se altera (înăcrindu-se). Ghiveciul de cartofi s-a borșit. ♦ Ext. A se descompune. Aoleu! Zise celălalt soldat, apucîndu-se de nas, al dracului s-a borșit (cadavrul) (D. ZAMF.). 2 Fig. (despre oameni) A se supăra; a striga la cineva; a se zborși. 3 Fig. (despre vreme) A se schimba în rău. Mai adineaori vremea părea frumoasă. Văz că se borși (SADOV.). • prez.ind. -esc. /borș + -i.
16. [DEXI] borșit, -ă adj. (fam.) Care s-a acrit (ca borșul). ♦ Care s-a stricat, fiind acru ca borșul; fermentat. Mîncare borșită. • pl. -ți, -te. /v. borși.
17. [DEXI] zborși vb. IV. refl. (reg.; despre unele alimente, mai ales despre lapte) A se altera prin înăcrire (excesivă). • prez.ind. pers. 3 -ește. /z- + borși.
18. [DEXI] zborși'1 vb. IV. 1 refl. (fam.; despre oameni) A deveni furios, amenințător; a manifesta agresivitate. Cînd îi pomenea cineva de Ana, se zborșea și fulgera (REBR.). ♦ A țipa, a striga, a se răsti la cineva. Se zborșise la cei care făceau gălăgie (CA. PETR.). ♦ (fam.; despre planuri, proiecte) A se strica. 2 tr. (despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbîrli penele, părul. Curcanul își zborșește penele. 3 tr. (compl. indică părul capului) A ciufuli. • prez.ind. -esc. /cf. zbîrli.
19. [DEX '98] ZBORȘI, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântâna s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși.
20. [DLRLC] BORȘI2 vb. IV v. zborși.
21. [DLRLC] ZBORȘI, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni și despre animale) A se răsti la cineva luînd o atitudine amenințătoare; a se înfuria. Ceaușul urît și chior o amenința cu gîrbaciul zborșindu-se la ea. CAMIL PETRESCU, O. I 277. Nu m-ai tocmit tu? se zborși... presimțind că va rămîne neplătit. REBREANU, I. 38. Are să se cam zborșească giupînu Arvinte, d-apoi n-am ce-i face. ALECSANDRI, T. 833. 2. Tranz. (Despre pasări) A-și înfoia penele; (despre animale) a-și zbirii părul. Cum... se sparie, îndată începe... a-și zborși penele de pe cap, că o buhă. MARIAN, O. I 89. ◊ Refl. Mița se zborșește la cine. ȘEZ. V 173. ♦ A ciufuli părul cuiva. Vătăjițele... zborșesc părul [miresei] și o strîmbă. MARIAN, NU. 705. 3. Refl. (Despre anumite materii expuse unui proces de fermentare) A începe să se altereze, căpătînd un aspect și un gust neplăcut, specific. Smîntîna se zborșește. – Variantă: (3) borși vb. IV.
22. [DLRM] ZBORȘI, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbîrli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să se altereze, căpătînd un aspect și un gust neplăcut, specific. Smîntîna s-a zborșit.
23. [Șăineanu, ed. VI] borșì V. sborșì.
24. [Șăineanu, ed. VI] sborșì v. Mold. 1. a-și sbârli părul: a-și sborși penele depe cap ca o buhă; 2. fig. a se mânia: s’a sborșit țapul AL.; 3. a se răsti. [Derivat dela sborș].
25. [Șăineanu, ed. VI] sborșì v. Mold. a se acri: lapte sborșit, cu mai mult zer d’asupra. [Lit. a se acri ca borșul].
26. [Șăineanu, ed. VI] sborșit a. și adv. Mold. răstit, indignat: zice cam sborșit CR.
27. [Scriban] borșésc și (est) zborșésc (mă) v. refl. (b. borș, adică „mă fac țepos”, ca buruĭana din care se făcea borșu odinioară, cu care e rudă, și rus. morščitĭ-sĕa și smorščitĭ-sĕa, a se zborși). Mă zbîrlesc, mă încrunt, mă răstesc, răcnesc furios la cineva: s’a zborșit la copiĭ ca să tacă. Mă fac acru ca borșu, mă stric pin fermentare: smîntîna s’a zborșit.Lapte zborșit, lapte crud prins la căldură.
28. [Scriban] borșít (vest) și zborșít (est) adj. (din a se borși). Zbîrlit, încruntat, răstit.
29. [Scriban] zborșésc, V. borșesc 2.
30. [DOOM 3] zborși (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zborșesc, 3 sg. se zborșește, imperf. 1 sg. mă zborșeam; conj. prez. 1 sg. să mă zborșesc, 3 să se zborșească; imper. 2 sg. afirm. zborșește-te; ger. zborșindu-mă
31. [DOOM 2] zborși (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșește, imperf. 3 sg. se zborșea; conj. prez. 3 să se zborșească; ger. zborșindu-se
32. [MDO] zborși (conj. zborșească)
33. [DER] ZBORȘI, zborșesc, vb. IV. ~ (în loc de *zbîrși < zbîr sau din magh. borsós = cu spini, spinos)
34. [Argou] zborși, zborșesc v. r. 1. (fig.) a se da peste cap, a se strica 2. a se răsti
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL