1. [DEX '09] ÎNCEPE, încep, vb. III. 1. Tranz. A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune, dintr-o serie de lucrări sau de acțiuni. ♦ A lua, a scoate, a consuma prima porțiune din ceva. A început o pâine. 2. Intranz. (Despre stări, fenomene) A se arăta, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne). ♦ Intranz. și refl. A porni. – Lat. incipere.
2. [MDA2] începe [At: COD. VOR. 93/3 / V: (înv) cepe / Pzi: încep / E: ml incipio, -ere] 1 vi (Îoc a isprăvi, a înceta, a termina) A lua ființă. 2 vi A porni de Ia... 3 vi A debuta. 4 vt A porni o activitate. 5 vr (Înv; îe) A se ~ (cu cineva) A se lua la ceartă cu cineva. 6 vt A face ca ceva să se realizeze pentru prima dată. 7-8 vir A porni la realizarea unui scop, a unui act etc. 9 vt A lua pentru prima dată dintr-un lucru. 10 vt (Îe) A ~ o bute A da cep. 11 vt (Îe) A ~ o lumânare A aprinde o lumânare. 12 vt A gusta un aliment, cu intenția de a-l mânca. 13 vt (Înv) A concepe o idee. 14 vt (Înv; d. femei) A rămâne însărcinată. 15 vt A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune. 16 vt A consuma prima porțiune din ceva. 17 vi (D. stări) A se arăta. 18 vi (D. fenomene) A se manifesta.
3. [CADE] ÎNCEPE (-cep) I. vb. tr. 1 A se ocupa de un lucru pentru întîia oară, a face primul pas într’o lucrare (în opoziție cu a sfîrși, a isprăvi): ~ a scrie; cînd începe să vorbească, nu mai sfîrșește; cel ce începe multe nu isprăvește nimic; începe una și isprăvește alta; începe să bată vîntul ¶ 2 A face un început: ~ o bute, o pîine ¶ 3 A fi la început, în frunte, în cap: cuvîntul care începe o frază. II. vb. intr. 1 A se porni: a început un vînt, o furtună, o ploaie, o împușcătură ¶ 2 A-și avea începutul: primăvara începe la 21 Martie; istoria Românilor începe de la Traian. III. vb. refl. A lua început: de la o vreme, valea s’a sfîrșit și s’a început un deal (CRG.) [lat. incĭpĕre].
4. [DLRLC] ÎNCEPE, încep, vb. III. 1. Intranz. (Adesea precedă subiectul; despre o stare sau un fenomen) A se arăta, a se ivi, a apărea (cu primele semne). Începu o ploaie... de părea că toarnă cu găleata. ISPIRESCU, L. 28. ♦ (Despre o lucrare, o acțiune) A se porni, a se deschide. Ziceți să cînte muzica... să-nceapă balul. ALECSANDRI, T. I 225. 2. Tranz. (Urmat de verbe la conjunctiv sau la infinitiv) A face primii pași într-o lucrare sau într-o acțiune. Unii începură să-și puie pe foc gardurile. REBREANU, R. I 233. Căpitanul începu să cotrobăiască într-un dulap de cărți. BART, E. 270. Bătrîna începu a plînge, punîndu-și mîinele în părul neorînduit. DUNĂREANU, CH. 204. A-nceput să bîntuie o foamete cumplită. CARAGIALE, O. III 195. ◊ (Complementul indică acțiunea care pornește sau e pe punctul de a porni) Tu să fi-nceput iubitul, Că-i făceam eu isprăvitul. COȘBUC, P. I 52. ◊ Intranz. unipers. Într-o noapte începu să ningă. BART, E. 308. ◊ Refl. (Numai la pers. 3, cînd subiectul nu reprezintă o ființă) Petrecerile se începură. VISSARION, B. 80. Scena se începe prin cuvinte nepăsătoare. GHEREA, ST. CR. I 338. ♦ Absol. (Subînțelegîndu-se conjunctivul sau infinitivul verbului «a vorbi») A se porni să vorbească, a rosti primele cuvinte din ceea ce vrea să spună. Nu caut vorbe pe ales, Nici știu cum aș începe. EMINESCU, O. I 173. Dați-mi toată atențiunea, că încep! ALECSANDRI, T. I 274. Deșertă plosca, își drese glasul și începu. NEGRUZZI, S. I 245. ◊ (Cu un complement care indică ceea ce se spune, se cîntă) Mii de glasuri slabe încep sub bolta largă Un cînt frumos și dulce. EMINESCU, O. I 94. ◊ Expr. A o începe bine = a obține succes de la început, a păși cu dreptul. Ce trebuie să fac ca s-o încep bine? GALAN, B. I 10. 3. Tranz. A lua, a scoate, a tăia prima porțiune din ceva, pentru a o folosi, a o consuma. A început o pîine. ◊ Refl. pas. De la vîrf să-ncepe Stogul. SEVASTOS, la TDRG.
5. [Șăineanu, ed. VI] începe v. 1. a face primul pas într’o lucrare: a începe o clădire; 2. a fi la început: a-și începe ziua; 3. a lua începutul: iarna începe la 22 Decembrie. [Lat. INCIPERE].
6. [MDA2] cepe v vz începe
7. [CADE] ÎNCEPĂTOR I. adj. verb. ÎNCEPE. Care începe; de la început ¶ ¶ C. NEÎNCEPĂTOR. II. sm. f. Cel ce, aceea care e încă la cunoștințele de la început ale unei arte, unei științe, etc.: mă mir, tu nu mai ești ~ (VLAH.).
8. [CADE] ÎNCEPUT I. adj. p. ÎNCEPE ¶ ¶ C. NEÎNCEPUT: apă ~ă 👉 APĂ 3. II. (pl. -turi) sn. 1 Primul pas făcut într’o lucrare; întîiul moment de existență a unui lucru, de înfăptuire a unei lucrări (C. sfîrșit): ~ul unei lucrări; ~ul zilei, lumii, vieții; la ~, a) dintru’ntîiu, în primul moment: la ~ ori-ce lucru este greu; b) la originea lumii: la ~ a făcut Dumnezeu cerul și pămîntul ¶ 2 Ⓕ Temelie: sguduind ale lumii ~uri (EMIN.).
9. [Scriban] 3) cep, cepút, a cépe, V. încep.
10. [Scriban] încép, -cepút, a -cépe v. tr. (lat. incípio, -cípere, d. cápere, a apuca, a lua. V. încap, capăt, re-cuperez, accept, con-cep). Fac prima parte din ceva: încep (a scrie) o carte, încep o casă. Îs la început: încep anu, călătoria. V. intr. Ceremonia a început (subînț. a curge, să curgă, cursu eĭ). V. refl. Lupta s’a început (saŭ a început). – În Serbia a cepe.
11. [DOOM 3] începe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încep, 3 sg. începe; conj. prez. 1 sg. să încep, 3 să înceapă; ger. începând; part. început
12. [DOOM 2] începe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încep, 1 pl. începem, imperf. 3 sg. începea; part. început
13. [DER] începe (încep, început), vb. – 1. A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune. – 2. A întreprinde, a se apuca de. – 3. (Înv.) A concepe. – Mr. nțep. Lat. incĭpĕre (Pușcariu 812; Candrea-Dens., 843; REW 4353; DAR; Rosetti, I, 168, cf. gris. anceiver). Sensul 3 indică o confuzie între lat. incipĕre cu concipĕre; Tiktin se gîndește că este vorba de un uz artificial, ceea ce nu este cert. – Der. început, s. n. (punct de plecare, moment inițial); începută, s. f. (înv., început; înv., concepție); începătură, s. f. (înv., început, origine); ceptură, s. f. (izvor al unui rîu), cf. Iordan, BL, VI, 33; începenie (var. începătorie, începătoare, cepelniță, cepătoare), s. f. (început); începător, adj. (care începe); neînceput, adj. (neatins).
14. [DE] AB IOVE PRINCIPIUM (lat.) să începem cu Iupiter – Vergiliu „Bucolica”, III, 60: Ab iove principium, Musae; Iovis omnia plena: /Ille colit terras; Illi mea carmina curae („Muze, să începem cu Iupiter; toate sunt pline de Iupiter: /El veghează câmpiile; în grija lui las cântecele mele”). Cu aceste cuvinte își începe păstorul Dameta întrecerea în versuri cu păstorul Menalca. A începe cu ce este mai important.
15. [Argou] începe, încep v. t. (er.) a dezvirgina.
16. [CECC] Ab love principium (lat. „Să începem cu lupiter”) – Vergiliu, Egloge III, 60. În această eglogă (poezie pastorală, bucolică), ciobanul Dameta vestește că-și începe cîntecul său de la lupiter, părintele tuturor lucrurilor. Expresia înseamnă deci: să pornim de la personajul cel mai de seamă (deoarece lupiter era socotit căpetenia zeilor), sau de la lucrul cel mai important. Se citează atunci cînd începem o dezbatere, o lecție, o expunere cu ceea ce este principal. Vezi și expresia: A tout seigreur, tout honneur. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL