1. [DEX '09] EGLOGĂ, egloge, s. f. Mic poem pastoral asemănător idilei; bucolică. – Din fr. églogue, lat. ecloga.
2. [MDA2] eglogă sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. II. 419v/9 / V: (înv) eglog (Pl: egloge, egloguri) sn, eclogă (Pl: ecloge și eclogi) sf, eclog sn, (îvr) eclogiu sn / A și: eglogă / Pl: ~oge / E: lat ecloga, ngr ἐκλογή] 1 Poezie lirică în care se prezintă idilic viața pastorală sau campestră, adesea în formă de dialog Si: pastorală, idilă, bucolică. 2 Pictură care reprezintă scene idilice de viață pastorală.
3. [CADE] * EGLOGĂ (pl. -ge) sf. ✒️ Un fel de poezie pastorală în care se introduc ciobani cari vorbesc între ei: eglogele lui Virgiliu [fr.].
4. [CADE] *EGLOGĂ (pl. -ge) sf. ✒️ Un fel de poezie pastorală în care se introduc ciobani cari vorbesc între ei: eglogele lui Virgiliu [fr.].
5. [DLRLC] EGLOGĂ, egloge, s. f. Gen de poezie pastorală; bucolică, idilă. Eglogele lui Vergiliu. – Accentuat și: eglogă.
6. [DLRM] EGLOGĂ, egloge, s. f. Bucolică. – Fr. églogue (lat. lit. ecloga).
7. [DN] EGLOGĂ s.f. Poezie pastorală; idilă; bucolică. [Acc. și eglogă, pl. -ge./ < fr. églogue, it. egloga < lat. ecloga, gr. ekloge – selecțiune].
8. [MDN '00] EGLOGĂ s. f. poezie pastorală; idilă; bucolică. (< fr. églogue, lat. ecloga)
9. [Șăineanu, ed. VI] eglogă f. un fel de poezie pastorală: eglogele lui Vergiliu.
10. [Scriban] *églogă, V. eclogă.
11. [MDA2] eclog sn vz eglogă
12. [MDA2] eclogă sf vz eglogă
13. [MDA2] eclogiu sn vz eglogă
14. [MDA2] eglog sn vz eglogă
15. [Scriban] *éclogă f., pl. e (lat. écloga, d. vgr. eklogé). Mică poezie pastorală: Virgiliŭ a imitat eclogele luĭ Teocrit. – Fals eglógă (după fr.).
16. [DOOM 3] eglogă (desp. e-glo-) s. f., g.-d. art. eglogei; pl. egloge
17. [DOOM 2] eglogă (e-glo-) s. f., g.-d. art. eglogei; pl. egloge
18. [MDO] eglogă
19. [IVO-III] eclogă.
20. [MDTL] EGLOGĂ (< fr. églogue < lat. lit. ecloga < gr. ecloge, selectare) Specie a poeziei lirice, asemănătoare idilei pastorale, caracteristică prin idilizarea vieții cîmpenești, pastorale. În literatura greacă, egloga a fost ilustrată de Theocrit, socotit părintele poeziei pastorale, prin bucolicele lui (< gr. boukolicos), capodoperă a acestui gen, scrise în dialect dorian și versuri hexametrice, iar în cea latină de Vergilius, acesta avînd ca model pe Theocrit. Egloga cunoaște o mare dezvoltare în poezia perioadei alexandrine. Spre deosebire de idilă, bazată pe descriere, egloga este formată dintr-un dialog între un pastor și o păstoriță, dialog însoțit uneori de muzică și de dans. Personajele – păstori în genere – sînt ființe simple, naive, trăind în mijlocul naturii și însuflețite de sentimente duioase, delicate.
21. [DE] EGLÓGĂ (< fr., lat.) s. f. Specie lirică apropiată ca structură și conținut de poezia bucolică și pastorală. Cultivată inițial în Grecia și Roma antică (Horațiu, Vergiliu); din epoca Renașterii până la începutul sec. 19. a devenit o narațiune sau un dialog în versuri înfățișând scene din viața de la țară (Ronsard, Spenser).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL