1. [DEX '09] ÎNĂCRIRE s. f. Acțiunea de a (se) înăcri și rezultatul ei. – V. înăcri.
2. [MDA2] înăcrire sf [At: KLEIN, D. 65 / V: (îvp) năcrire / Pl: ~ri / E: înăcri] 1-2 (Pop) Acrire (1-2). 3 Alterare a alimentelor prin fermentare Si: înăcrime (2), înăcrit1 (3). 4 (Fig) Posomorâre a oamenilor Si: înăcrime (3), înăcrit1 (4). 5 (Fig) Lehamite a cuiva de ceva sau de cineva Si: înăcrime (4), înăcrit1 (5). 6-7 (Fig; îs) ~a sufletului Supărare. 8 (Îas) Plictiseală.
3. [DLRLC] ÎNĂCRIRE s. f. Acțiunea de a (se) înăcri.
4. [DEX '09] ÎNĂCRI, înăcresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) acri; p. ext. a (se) strica, a (se) altera; fig. (despre oameni) a deveni sau a face pe cineva să devină posac, ursuz. ◊ Expr. (Refl.) A i se înăcri cuiva de cineva sau de ceva = a-i fi (cuiva) lehamite; a se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. – În + acru.
5. [MDA2] înăcri [At: (a. 1814) CALENDARIU 181/22 / V: (îvp) năcri / Pzi: ~resc / E: în- + acru] 1-2 vtr (Pop) A (se) acri (1-2). 3 vr (D. alimente) A se altera, devenind acru prin fermentare. 4 vr (Pop; fig; d. oameni) A deveni ursuz. 5 vr (Pop; fig; d. oameni; îe) A i se ~ cuiva (de ceva sau de cineva) A se sătura de ceva sau de cineva. 6-7 vtr (Pop; fig; d. oameni; îe) A i (se) înăcri sufletul A (se) supăra. 8-9 vtr (Îae) A (se) plictisi.
6. [MDA2] năcri v vz înăcri
7. [MDA2] năcrire sf vz înăcrire
8. [CADE] ÎNĂCRI, NĂCRI (-cresc) vb. tr. și refl. A (se) acri.
9. [CADE] NĂCRI... 👉 ÎNĂCRI...
10. [DEX '98] ÎNĂCRI, înăcresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) acri; p. ext. a (se) strica, a (se) altera; fig. (despre oameni) a deveni sau a face pe cineva să devină posac, ursuz. ◊ Expr. (Refl.) A i se înăcri (cuiva sufletul de cineva sau de ceva) = a-i fi (cuiva) lehamite de cineva sau de ceva; a se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. – În + acru.
11. [DLRLC] ÎNĂCRI, înăcresc, vb. IV. Refl. 1. A se face acru, a se acri. Nu vrei lapte pentru micuț?... – Da nu s-o fi înăcrit? CARAGIALE, S. 6. ◊ Tranz. Am înăcrit ciorba cu lămîie. 2. Fig. (Despre oameni) A deveni posac, ursuz, acru. ◊ Expr. A i se înăcri sufletul sau inima (de cineva sau de ceva) = a-i fi lehamite, a se scîrbi, a se sătura (de cineva sau de ceva). Inima i se înăcrise ca o pungă de piele arsă. REBREANU, I. 57. Mi s-a înăcrit sufletul de dînsa! CREANGĂ, A. 92.
12. [Șăineanu, ed. VI] înăcrì v. a acri; fig. mi s’a înăcrit sufletul CR. [Lat. INACRESCERE].
13. [Șăineanu, ed. VI] năcrì v. V. înăcrì.
14. [Scriban] înăcrésc, a -í v. tr. (lat. Inacresco, -éscere, a se înăcri). Acresc, fac acru: lămîĭa înăcrește ceaĭu. Fig. Plictisesc, nemulțămesc: vorba asta ĭ-a înăcrit sufletu. V. refl. Mi s’a înăcrit sufletu, îs foarte plictisit, supărat, indispus.
15. [DOOM 3] înăcrire (desp. î-nă-cri-/în-ă-) s. f., g.-d. art. înăcririi
16. [DOOM 2] !înăcrire (î-nă-cri-/în-ă-) s. f., g.-d. art. înăcririi
17. [DOOM 3] înăcri (a ~) (pop.) (desp. î-nă-cri/în-ă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăcresc, 3 sg. înăcrește, imperf. 1 înăcream; conj. prez. 1 sg. să înăcresc, 3 să înăcrească
18. [DOOM 2] !înăcri (a ~) (pop.) (î-nă-cri/în-ă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăcresc, imperf. 3 sg. înăcrea; conj. prez. 3 să înăcrească
19. [MDO] înăcri
20. [DLR - tomul X] NĂCRI vb. IV v. înăcri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL