1. [DEX '09] VICTORIOS, -OASĂ, victorioși, -oase, adj. Care a obținut o victorie; învingător, biruitor, triumfător; câștigător. ♦ Care exprimă mândria succesului obținut. Aer victorios. [Pr.: -ri-os] – Din lat. victoriosus, fr. victorieux.
2. [MDA2] victorios, ~oasă a [At: HELIADE, O. I, 322 / P: ~ri-os / Pl: ~oși, ~oase / E: lat victoriosus, -a, -um, fr victorieux] 1 (Mai ales d. conducători militari, armate etc.) Care a repurtat o victorie1 (1) Si: biruitor (1), învingător, triumfător (1). 2 (D. manifestările oamenilor) Care constituie o victorie1 (1). 3 (D. manifestările oamenilor) Care are drept urmare o victorie1 (1). 4 (Rar) Care vestește o victorie1 (1). 5 (Rar) De victorie1 (1). 6 Care a obținut o victorie1 (2) asupra unui adversar. 7 (Spc; d. sportivi) Care a cîștigat într-o competiție. 8 Care s-a impus (în ciuda unor adversități). 9 Care este mândru de succesul obținut Si: triumfător. 10 Care exprimă mândrie pentru succesul obținut Si: triumfător.
3. [DEXI] victorios, -oasă adj. 1 (mai ales despre conducători militari, armate etc.) Care a obținut o victorie; biruitor, învingător; triumfător; cîștigător. Sîntem victorioși la toate hotarele (CA. PETR.). ♦ (despre acțiunile, manifestările etc. ale oamenilor) Care constituie o victorie; care are drept urmare o victorie. O confruntare militară victorioasă. 2 Care a obținut o victorie asupra unui adversar, a unui rival etc. A ieșit victorios din polemica purtată. 3 Care s-a afirmat, care s-a impus (în ciuda unor adversități). Reforma a fost victorioasă. 4 Care este mîndru, satisfăcut de succesul obținut. Apare victorios și strălucitor (CAR.). ♦ Care exprimă mîndrie, orgoliu pentru succesul obținut. Victorioasa ei prezență (IBR.). • sil. -ri-os. pl. -oși, -oase. /<fr. victorieux, lat. victoriōsus, -a, -um.
4. [DLRLC] VICTORIOS, -OASĂ, victorioși, -oase, adj. Care a obținut o victorie; învingător, biruitor, triumfător. (Fig.) Întreg sufletul începe să fie cuprins de același simțimînt puternic și victorios. GHEREA, ST. CR. III 261.
5. [DN] VICTORIOS, -OASĂ adj. Care a obținut o victorie; învingător, biruitor. [Pron. -ri-os. / < lat. victoriosus, cf. fr. victorieux].
6. [MDN '00] VICTORIOS, -OASĂ adj. care a obținut o victorie; învingător. (< fr. victorieux, lat. victoriosus)
7. [Șăineanu, ed. VI] victorios a. 1. care a repurtat o victorie; 2. care a învins definitiv pe inamici; 3. fig. argument victorios.
8. [Scriban] *victoriós, -oásă adj. (lat. victoriosus). Biruitor, învingător, triunfător: general victorios, trupe victorioase. Adv. A înainta victorios.
9. [Șăineanu, ed. VI] Osman-Pașa (Gaziul sau Victoriosul), m. comandantul oștirii turcești în răsboiul ruso-turc din 1877, eroul dela Plevna (1837-1900).
10. [DOOM 3] victorios (desp. -ri-os) adj. m., pl. victorioși; f. victorioasă, pl. victorioase
11. [DOOM 2] victorios (-ri-os) adj. m., pl. victorioși; f. victorioasă, pl. victorioase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL