1. [DEX '09] ÎNVINGĂTOR, -OARE, învingători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins; biruitor, câștigător. – Înving (prez. ind. al lui învinge) + suf. -ător.
2. [MDA2] învingător, ~oare smf, a [At: N. TEST. (1648), ap. GCRI 129/16 / Pl: ~i, ~oare / E: învinge + -(ă)tor] 1-2 (Persoană) care și-a înfrânt adversarul în luptă Si: biruitor. 3-4 (Persoană) care s-a dovedit superioară celorlalți într-o întrecere sportivă Si: câștigător.
3. [DLRLC] ÎNVINGĂTOR, -OARE, învingători, -oare, adj. Care a învins; biruitor, cîștigător, victorios. Armate învingătoare. ◊ (Substantivat) Învingătorii se-ntorc în cetate... Copiii vor rîde-n fiece casă. Pîini albe vor crește pe fiece masă. TULBURE, V. R. 36. Pe sub arcuri triumfale trece mîndru-nvingătorul. EMINESCU, O. IV 123.
4. [Șăineanu, ed. VI] învingător a. și m. care învinge.
5. [Scriban] învingătór, -oáre adj. și s. Care învinge orĭ a învins, victorios.
6. [MDA2] vencător, ~oare a, smf vz învingător
7. [DOOM 3] învingător adj. m., s. m., pl. învingători; adj. f., s. f. sg. și pl. învingătoare
8. [DOOM 2] învingător adj. m., s. m., pl. învingători; adj. f., s. f. sg. și pl. învingătoare
9. [DE] VICTRIX CAUSA DIIS PLACUIT SED VICTA CATONI (lat.) zeii au ținut cu învingătorul, dar Cato cu cel învins – Lucan, „Pharsalia”, I, 128. În lupta dintre Cezar și Pompei, numai Cato cel Tânăr a rămas până la sfârșit de partea învinsului Pompei. Elogiu celui care apără consecvent o cauză, chiar dacă își dă seama că e pierdută.
10. [CECC] Victrix causa diis placuit, sed victa Catoni (lat. „Zeii au fost pentru învingător (Cezar), dar Cato pentru învins (Pompei)” – Versul 128 din Pharsalia (cartea I), poemul lui Lucan, care descrie luptele dintre Cezar și Pompei. După ce acesta din urmă a fost înfrînt la Pharsalos (anul 48), numai Cato a rămas credincios cauzei celui învins. Versul caracterizează deci pe cel ce slujește o idee, o cauză, chiar cînd a ajuns singurul ei apărător. În romanul Slujbașii, al lui Honoré de Balzac, numai funcționarul Phellion are curajul să conducă pînă în stradă pe fostul lui șef căzut în dizgrație și să-i exprime admirația plină de respect. Cînd se întoarce la birou, un coleg recunoaște: Victrix causa diis placuit, sed victa Catoni! (vezi Opere, vol. V, ESPLA, 1959, pag. 264). LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL