1. [MDA2] smăcinare sf [At: VARLAAM, C. 176 / V: zm~ / Pl: ~nări / E: smăcina] (Înv) 1 Fărâmițare (1). 2 (Pex) Zdrobire. 3 Tortură. 4 (Fig) Agitație (2). 5 (Fig) Tulburare. 6 (Fig; pex) Zbucium sufletesc.
2. [MDA2] smăcina [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 70r/14 / V: zm~ / Pzi: smacin, 6 și smacin / E: s- + măcina] (Înv) 1-2 vtr A (se) fărâmița (1-2). 3-4 (Pex) A (se) zdrobi. 5-6 vtr A (se) tortura1. 7 vt (Fig) A agita (3). 8 vt (Fig) A tulbura. 9 (Înv) vt (C. i. funcții ale organismului) A deregla (1).
3. [MDA2] zmăcina v vz smăcina
4. [MDA2] zmăcinare sf vz smăcinare
5. [DEXI] zmăcina vb. I. v. smăcina.
6. [DEXI] zmăcinare s.f. v. smăcinare.
7. [Șăineanu, ed. VI] smăcinà v. 1. a sgudui; 2. fig. a agita. [V. măcinà; metaforă luată dela morari: primitiv a măcina mărunt, apoi cu sensul generalizat, a agita, a scutura cu violență (cf. abruțez SMACENÁ, a măcina prea mult)].
8. [Scriban] smácin și zm-, a smăciná v. tr. (d. macin orĭ lat. *ex-machinare, de unde și it. Abruzzo smacená). Macin (fărâmițesc) încet-încet. Mă macin, mă nimicesc pin fărîme foarte micĭ: petrele, zidu se smacină de ploaĭe, dinții se smacină (se cariază).
9. [Scriban] zmácin, V. smacin.
10. [DOOM 3] zmăcina (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zmacin, 3 se zmacină; conj. prez. 1 sg. să mă zmacin, 3 să se zmacine; imper. 2 sg. afirm. zmacină-te; ger. zmăcinându-mă
11. [DOOM 3] zmăcinare (rar) s. f., g.-d. art. zmăcinării; pl. zmăcinări
12. [IVO-III] smacin.
13. [DAR] smăcinare, smăcinări, s.f. (înv.) 1. fărâmițare; zdrobire. 2. tortură. 3. agitație, tulburare. 4. (fig.) zbucium sufletesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL