1. [DEX '09] PIZMUIT, -Ă, pizmuiți, -te, adj. (Pop.) Invidiat; p. ext. dușmănit, urât. – V. pizmui.
2. [MDA2] pizmuit, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 28 / P: ~mu-it / Pl: ~iți, ~e / E: pizmui] (Înv) 1 Invidiat. 2 (Pex) Dușmănit.
3. [DEX '98] PIZMUIT, -Ă, pizmuiți, -te, adj. Invidiat; p. ext. dușmănit, urât. – V. pizmui.
4. [DLRLC] PIZMUIT, -Ă, pizmuiți, -te, adj. Invidiat, dușmănit. Tu, fiul scump al Romei, deprins cu-a Romei viață, Om pizmuit la spate și admirat în față, Ai părăsit deodată și circul lui Tarquin, Și templul lui Apolon pe dealul Palatin. ALECSANDRI, T. II 217.
5. [DEX '09] PIZMUI, pizmuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A avea pizmă, a invidia pe cineva; p. ext. a dușmăni, a urî pe cineva. – Pizmă + suf. -ui.
6. [MDA2] pizmui1 v [At: URECHE, L. 162 / S și: (înv) pismui / Pzi: ~esc, (rar) pizmui / E: pizmă + -ui] 1 vt(a) (Îrg) A urî. 2 vt(a) (Îrg) A dușmăni. 3 vi (Înv; ccd) A purta invidie cuiva. 4 vr (Îvr) A se încăpățâna. 5 vr (Îvr) A insista.
7. [DEX '98] PIZMUI, pizmuiesc, vb. IV. Tranz. A avea pizmă, a invidia pe cineva; p. ext. a dușmăni, a urî pe cineva. – Pizmă + suf. -ui.
8. [DLRLC] PIZMUI, pizmuiesc, vb. IV. Tranz. A avea pizmă pe cineva, a invidia; a dușmăni pe cineva. Fiindcă avea darul de a fi curățel, toți flăcăii din sat îl pizmuiau. ISPIRESCU, L. 229. Drept să-ți spun, îți pizmuiesc fericirea. CARAGIALE, P. 127. Fetele vecinilor o pizmuiau, căci nu era nici una ca dînsa de frumoasă. BOLINTINEANU, O. 348.
9. [Șăineanu, ed. VI] pizmuì v. a avea pizmă, a invidia.
10. [Scriban] pizmuĭésc v. tr. (d. pizmă; ngr. pismatóno, vsl. pizmiti sen). Invidiez. – Vechĭ și -măluĭésc.
11. [DOOM 3] pizmui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pizmuiesc, 3 sg. pizmuiește, imperf. 1 pizmuiam; conj. prez. 1 sg. să pizmuiesc, 3 să pizmuiască
12. [DOOM 2] pizmui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pizmuiesc, imperf. 3 sg. pizmuia; conj. prez. 3 să pizmuiască
13. [MDO] pizmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pizmuiesc, conj. pizmuiască)
14. [DAR] pizmui, pizmuiesc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a urî, a dușmăni, a invidia. 2. (refl.) a se încăpățâna; a persista, a stărui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL