1. [MDA2] pituță sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~țe / E: pită + -uță] 1-4 (Trs; Ban; șhp) Pitușcă (1-4). 5 Chiflă.
2. [DLRLC] PITUȚĂ, pituțe, s. f. (Popular) Diminutiv al lui pită (1). Și umblu din țară-n țară, Cu pituța de secară. BIBICESCU, P. P. 128.
3. [DLRM] PITUȚĂ, pituțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui pită (1).
4. [DAR] pituță, pituțe, s.f. (reg.) pitușcă (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL