1. [DEX '09] PIZMUIRE, pizmuiri, s. f. (Pop.) Faptul de a pizmui; pizmă, invidie. – V. pizmui.
2. [MDA2] pizmuire sf [At: PRAV. COND. (1780), 60 / Pl: ~ri / E: pizmui1] (Pop) 1 Ură. 2 Dușmănie. 3 Invidie. 4 (Îvr) Încăpățânare. 5 (Îvr) Stăruință.
3. [DEX '98] PIZMUIRE, pizmuiri, s. f. Faptul de a pizmui; pizmă, invidie. – V. pizmui.
4. [DLRLC] PIZMUIRE, pizmuiri, s. f. Faptul de a pizmui; pizmă, invidie. Au prins să roadă viermii nesațiului și ai pizmuirii. C. PETRESCU, A. 311. Niște curci îmbătrînite Gîrbovite și zburlite Sta sub șură tremurînd Și privind cu pizmuire a porumbilor iubire. ALECSANDRI, P. I 206.
5. [DEX '09] PIZMUI, pizmuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A avea pizmă, a invidia pe cineva; p. ext. a dușmăni, a urî pe cineva. – Pizmă + suf. -ui.
6. [MDA2] pizmui1 v [At: URECHE, L. 162 / S și: (înv) pismui / Pzi: ~esc, (rar) pizmui / E: pizmă + -ui] 1 vt(a) (Îrg) A urî. 2 vt(a) (Îrg) A dușmăni. 3 vi (Înv; ccd) A purta invidie cuiva. 4 vr (Îvr) A se încăpățâna. 5 vr (Îvr) A insista.
7. [DEX '98] PIZMUI, pizmuiesc, vb. IV. Tranz. A avea pizmă, a invidia pe cineva; p. ext. a dușmăni, a urî pe cineva. – Pizmă + suf. -ui.
8. [DLRLC] PIZMUI, pizmuiesc, vb. IV. Tranz. A avea pizmă pe cineva, a invidia; a dușmăni pe cineva. Fiindcă avea darul de a fi curățel, toți flăcăii din sat îl pizmuiau. ISPIRESCU, L. 229. Drept să-ți spun, îți pizmuiesc fericirea. CARAGIALE, P. 127. Fetele vecinilor o pizmuiau, căci nu era nici una ca dînsa de frumoasă. BOLINTINEANU, O. 348.
9. [Șăineanu, ed. VI] pizmuì v. a avea pizmă, a invidia.
10. [Scriban] pizmuĭésc v. tr. (d. pizmă; ngr. pismatóno, vsl. pizmiti sen). Invidiez. – Vechĭ și -măluĭésc.
11. [DOOM 3] pizmuire (pop.) s. f., g.-d. art. pizmuirii; pl. pizmuiri
12. [DOOM 2] pizmuire (pop.) s. f., g.-d. art. pizmuirii; pl. pizmuiri
13. [DOOM 3] pizmui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pizmuiesc, 3 sg. pizmuiește, imperf. 1 pizmuiam; conj. prez. 1 sg. să pizmuiesc, 3 să pizmuiască
14. [DOOM 2] pizmui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pizmuiesc, imperf. 3 sg. pizmuia; conj. prez. 3 să pizmuiască
15. [MDO] pizmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pizmuiesc, conj. pizmuiască)
16. [DAR] pizmui, pizmuiesc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a urî, a dușmăni, a invidia. 2. (refl.) a se încăpățâna; a persista, a stărui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL