1. [MDA2] pizmătarnic, ~ă smf, a [At: ȚICHINDEAL, F. 409/12 / Pl: ~ici, ~ice / E: pizmătar + -arnic] 1-6 (Înv; d. oameni) Pizmaș (1-6).
2. [DLRLC] PIZMĂTARNIC, pizmătarnici, s. m. (Învechit) Pizmaș, invidios. Ce de folos poate fi omului celui bun și vrednic pizmătarnicul și neprietenul? ȚICHINDEAL, la CADE.
3. [DLRM] PIZMĂTARNIC, pizmătarnici, s. m. (Înv.) Om pizmaș. – Din pizmătar[eț] + suf. -nic.
4. [DAR] pizmătarnic, pizmătarnică, adj., s.m. și f. (înv.) pizmaș, invidios, dușmănos.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL