1. [DEX '09] PIȘICHER, -Ă, pișicheri, -e, s. m. și f. (Fam.; adesea adjectival) Om șiret, priceput la șmecherii; sforar, șarlatan. – Din tc. pișekâr.
2. [MDA2] pișicher, ~ă a [At: POLIZU / V: (înv) peșc~, peșecher / Pl: ~i, ~e / E: tc pișekâr] (Fam) 1-2 smf, a (Om) șiret, care încearcă să înșele pe alții, care umblă după profituri, care trăiește din șiretlicuri. 3 a (D. manifestări ale oamenilor) Care trădează pe omul șmecher Si: șmecher, șmecheresc. 4 a (Rar) Care cere abilitate, iscusință pentru a fi realizat Si: ingenios.
3. [DEX '98] PIȘICHER, pișicheri, s. m. (Fam.; adesea adjectival) Om șiret, priceput la șmecherii; sforar, șarlatan. – Din tc. pișekâr.
4. [DLRLC] PIȘICHER, pișicheri, s. m. Om șiret, priceput la șmecherii, la învîrteli; șarlatan, sforar. Unii îl făceau pișicher, papugiu. DELAVRANCEA, S. 24. Mare pișicher! Strajnic prefect ar fi ăsta! CARAGIALE, O. I 133. ◊ (Adjectival) Dar un turc, mai pișicher, Se oprea cam lîngă el Și. din gură mi-i vorbea, Și cu bani mi-l ispitea. TEODORESCU, P. P. 575.
5. [Șăineanu, ed. VI] pișicher a. și m. șiret: dalei, puiu de pișicher! POP. [Turc. PIŠEKIAR, dibaciu (lit. care practică un meșteșug)].
6. [Scriban] pișichér m. (turc. pers. pișekiar, meseriaș, maestru la jocu cu aruncarea cupelor, d. pișe, artă, și kiar, care face. V. becher). Fam. Șiret, șmecher, șarlatan. V. ischĭuzar.
7. [MDA2] peșcher sm vz pișicher
8. [MDA2] peșchir[1] sm vz pișicher
9. [MDA2] peșecher a, smf vz pișicher
10. [DOOM 3] pișicher (fam.) adj. m., s. m., pl. pișicheri; adj. f., s. f. pișicheră, pl. pișichere
11. [DOOM 2] !pișicher (fam.) adj. m., s. m., pl. pișicheri; adj. f., s. f. pișicheră, pl. pișichere
12. [DER] pișicher (pișicheră), adj. – Viclean, șiret. Tc. pișkiar „chelner, ospătar” (Tiktin; Candrea); pentru semantism, cf. papugiu. Der. din tc. pișekiar „scamator” (Șeineanu, II, 296) este și ea posibilă. – Der. pișicherlîc, s. n. (potlogărie, escrocherie).
13. [Argou] pișicher, pișicheri s. m. om glumeț / poznaș
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL