1. [DEX '09] PICULINĂ, piculine, s. f. Instrument muzical de suflat, asemănător cu un mic flaut, care emite sunete din registrul acut. – Cf. it. piccolino.
2. [MDA2] piculină sf [At: NEGRUZZI, S. I, 37 / V: ~col~ / Pl: ~ne / E: it piccolino] Instrument muzical de suflat, asemănător cu un flaut mic, care emite sunete din registrul acut.
3. [DLRLC] PICULINĂ, piculine, s. f. Flaut mic, cu registru acut. O instrumentație bizară din concertul căreia nu lipsea nici piculina, nici oboiul, nici trîmbița. HOGAȘ, M. N. 86. ◊ (Poetic) S-a iscat un vînt subțire, cu șuier înfiorat de piculină. C. PETRESCU, A. 274. E-o muzică de toamnă Cu glas de piculină Cu note dulci de flaut. BACOVIA, O. 85. – Variantă: picolină (D. ZAMFIRESCU, la CADE) s. f.
4. [DN] PICULINĂ s.f. Flaut mic care cîntă într-un registru acut. [Var. picolină s.f. / cf. pol. pikkulina, it. piccolino].
5. [MDN '00] PICULINĂ s. f. flaut mic care emite sunete într-un registru acut. (după it. piccolino)
6. [Șăineanu, ed. VI] piculină f. flaut mic. [Pol. PIKKULINA (din it. flauto piccolo)].
7. [Scriban] *piculínă f., pl. e (pol. pikkulina, d. germ. pickel-flöte, care vine d. it. piccolo, mic, subînț. fláuto, flaut). Un fel de flaut mic.
8. [MDA2] picolină sf vz piculină
9. [DLRLC] PICOLINĂ, s. f. v. piculină.
10. [DN] PICOLINĂ s.f. v. piculină.
11. [DOOM 3] piculină s. f., g.-d. art. piculinei; pl. piculine
12. [DOOM 2] piculină s. f., g.-d. art. piculinei; pl. piculine
13. [IVO-III] piculină, -ne.
14. [DER] piculină (piculine), s. f. – Flaut mic. It. piccolina (Candrea), cf. pol. pikkulina, rus. pikylĭka.
15. [DTM] piculină (picolă) v. flaut mic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL