1. [DEX '09] PICOTA vb. I v. picoti.
2. [MDA2] picota v vz picoti
3. [Șăineanu, ed. VI] picotà v. a pica de somn. [Frecventativ din pica].
4. [DEX '09] PICOTI, picotesc, vb. IV. Intranz. A ațipi (cu intermitențe) șezând sau stând în picioare; a dormita, a moțăi. [Var.: picota vb. I] – Pica1 + suf. -oti.
5. [DEX '09] PIPOTĂ, pipote, s. f. Stomac musculos la unele păsări; rânză. ♦ (Fam. și ir.) Stomac de om. ◊ Expr. A i se umfla (cuiva) pipota = a) a se mânia; b) a fi foarte fudul, mândru. (Fam.) A-i crăpa (cuiva) pipota de nerăbdare = a fi foarte nerăbdător. – Et. nec.
6. [MDA2] chipătă sf vz pipotă
7. [MDA2] chipotă sf vz pipotă
8. [MDA2] hipotă sf vz pipotă
9. [MDA2] picoșă sf vz pipotă
10. [MDA2] picotă sf vz pipotă
11. [MDA2] picoti vi [At: CARAGIALE, O. II, 29 / V: (reg; cscj) ~ta, (Pzi: ~tez, picot), (îrg) ~cuți / Pl: ~tesc / E: pica1 + -oti] 1 A moțăi1 (2). 2 (Ban; Trs) A picura (1).
12. [MDA2] picuți v vz picoti[1]
13. [MDA2] pipătă sf vz pipotă
14. [MDA2] pipotă sf [At: POLIZU / V: (îrg) hi~, picoșă, pico~, (reg) ~pătă, ~pută / Pl: ~te, (reg) ~oți / E: nct] 1 Stomac de pasăre Si: (pop) rânză, (reg) bătucă, morișcă, mură2, pipoașcă (1), râșnitoare, râșniță. 2 (Fam; gmț) Stomac de om. 3 (Reg; îe) A i se umfla (cuiva) ~ta A se înfuria. 4 (Reg; îe) A avea (sau a fi cu) ~ta plină (sau umflată) A fi înfuriat. 5 (Reg; îe) A-i crăpa (cuiva) ~ta de nerăbdare A fi foarte nerăbdător. 6 (Reg; îe) A-și umple (sau a-și îneca) ~ta A se îmbăta. 7 (Reg; îe) A avea (sau a face, a fi cu) ~ (mare) A deveni îngâmfat. 8 (Nob; îe) A fi rău de ~ A fi afemeiat. 9 (Mol; arg; îe) A-i bâțâi (cuiva) ~ta A-i fi cuiva frică. 10 (Îvr) Ficat. 11 (Reg; euf) Organ genital al vacii.
15. [MDA2] pipută sf vz pipotă
16. [CADE] ❍ CHIPOTĂ = PIPOTĂ.
17. [CADE] ❍ HIPOTĂ = PIPOTĂ.
18. [DLRLC] PICOTI, picotesc, vb. IV. Intranz. A fi somnoros, a ațipi șezînd, a moțăi, a piroti, a dormita. Venea la muncă spre amiază cu ochii cîrpiți de nesomn și cîteodată, seara, picotea. PAS, L. II 65. În mijlocul drumului picotește cîinele învățătorului. REBREANU, I. 10. Moi pana în călimări și, picotind cu capul plecat pe masă, mă gîndesc. CARAGIALE, M. 60. – Variantă: picota, picotez (STANCU, D. 186, ARDELEANU, D. 46, DELAVRANCEA, S. 171), vb. I.
19. [DLRLC] PIPOTĂ, pipote, s. f. Stomac de pasăre; rînză. Celui mare îi dete capul găinii, celui mijlociu pipota și celui mai mic inima. ISPIRESCU, L. 272. ◊ Expr. (Familiar) A i se umfla (cuiva) pipota = a se mînia.
20. [Șăineanu, ed. VI] pipotă f. 1. al treilea stomac al păsărilor; 2. fam. burtă: își umple pipota. [Derivat din dial. pipă, burtă].
21. [Scriban] chípotă, V. pipotă.
22. [Scriban] picotésc v. intr. (imit. d. a pica). Vest. Pirotesc, pic (nu maĭ pot) de somn. – La Ch. N. I, 95 și 131, -ez: să merg fugînd saŭ picotînd, țĭ-aĭ întins trupu la soarele primăveriĭ și picotezĭ.
23. [Scriban] pípotă f., pl. e (rut. pipotĭ, cobie; ceh. pipot, țipet de puĭ, pipati, a țipa ca puiĭ; ung. pipta, cobie. V. pipă). Vest. Rînză. Fam. Stomah: a-țĭ umplea pipota. – În Munt. est. Pop. chipotă.
24. [DOOM 3] picoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picotesc, 3 sg. picotește, imperf. 1 picoteam; conj. prez. 1 sg. să picotesc, 3 să picotească
25. [DOOM 3] pipotă s. f., g.-d. art. pipotei; pl. pipote
26. [DOOM 2] picoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picotesc, imperf. 3 sg. picotea; conj. prez. 3 să picotească
27. [DOOM 2] pipotă s. f., g.-d. art. pipotei; pl. pipote
28. [DER] pipotă (pipote), s. f. – Stomac de pasăre, rînză. – Var. chipotă. Trans. picotă. Ngr. *ἐφήπαπα, din gr. ἤπαρ, ἤπατος „ficat”, ca ngr. ἐφιππος din gr. ἴππος, sau ngr. ἐφάπλωμα din gr. ἄπλωμα. Ca în ultimul caz (ἐφάπλωμα › πάπλωμα), *ἐφήπαπα ar fi trecut la *πήπαπα, prin asimilare. Rezultatul normal, *pipătă s-a modificat datorită influenței consoanei, ca sl. domaliti › domoli, sl. mamiti › momi. Alte explicații nu par suficiente: din ceh. pipati „a privi” (Cihac, II, 256), cf. rut. pipotĭ „cobe, tîfnă” (Scriban); din gr. ἤπαρ încrucișat cu ficatum (Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 435; REW 4108); în legătură cu sl. pąpukŭ „buric” (Tiktin).
29. [Argou] a i se umfla (cuiva) pipota expr. 1. a se înfuria. 2. a se fuduli.
30. [Argou] a-i arde pipota expr. a râvni, a tânji; a avea neapărată nevoie (de ceva)
31. [Argou] a-i crăpa pipota expr. a fi foarte nerăbdător.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL