1. [DEX '09] PICOTEALĂ, picoteli, s. f. Faptul de a picoti; starea celui care picotește; moțăială, somnolență. – Picoti + suf. -eală.
2. [MDA2] picoteală sf [At: POLIZU / Pl: ~eli / E: picoti + -eală] Stare a celui care picotește Si: piroteală, moțăială, moțăit1, somnolență, (rar) moțăire, pirotire, (rar) pârcoteală, pârcotit, picuială, pioceală.
3. [DLRLC] PICOTEALĂ s. f. Moțăială, piroteală. Omului... îi vine întîi o picoteală și apoi o nesăbuită poftă de a dormi. PAMFILE, CER. 100.
4. [Scriban] picoteálă f., pl. elĭ. Vest. Acțiunea de a picoti.
5. [DOOM 3] picoteală s. f., g.-d. art. picotelii; pl. picoteli
6. [DOOM 2] picoteală s. f., g.-d. art. picotelii; pl. picoteli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL