1. [DEX '09] PERMUTA, permut, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) muta în altă parte cu serviciul, cu slujba; a (se) transfera. 2. Tranz. (Mat.; Lingv.) A efectua o permutare (2). – Din fr. permuter, lat. permutare.
2. [MDA2] permuta vt [At: ASACHI, ap. CONTRIBUȚII, III, 149 / V: (reg) prem~ / Pzi: permut / E: fr permuter, lat permutare] 1-2 (Mat; Lin) A efectua o permutare (1-2). 3 A muta în altă parte cu serviciul Si: a transfera, (înv) a premutarisi.
3. [MDA2] premuta v vz permuta
4. [DLRLC] PERMUTA, permut, vb. I. Tranz. (Astăzi rar) A muta un funcționar dintr-o instituție în alta; a transfera. Sînt impiegat, În veci mutat și permutat Și prea mutat! ALECSANDRI, T. 111. ♦ (Mat.) A efectua o permutare (2).
5. [DN] PERMUTA vb. I. tr. (Liv.) A transfera un funcționar. ♦ (Mat.) A efectua o permutare (2). [P.i. permut. / < fr. permuter, lat., it. permutare].
6. [MDN '00] PERMUTA vb. tr. 1. a muta pe cineva cu serviciul, a transfera. 2. a efectua o permutare (2). (< fr. permuter, lat. permutare)
7. [Șăineanu, ed. VI] permutà v. 1. a schimba o funcțiune, un grad cu altul; 2. a se substitui unul altuia: literele se pot permuta.
8. [Scriban] *permút, a -á v. tr. (lat. permúto, -áre. M. mut). Mut un funcționar (transfer), o instituțiune dintr’un oraș într’altu: el a fost permutat, acest regiment e permutat în capitală. V. refl. Fac să fiŭ permutat: el s’a permutat.
9. [DOOM 3] permuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. permut, 2 sg. permuți, 3 permută; conj. prez. 1 sg. să permut, 3 să permute
10. [DOOM 2] permuta (a ~) vb., ind. prez. 3 permută
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL