1. [DEX '09] PERJĂ, perje, s. f. Specie de prună a cărei carne se dezlipește ușor de pe sâmbure; p. gener. (reg.) prună. – Et. nec.
2. [MDA2] parjă sf vz perjă
3. [MDA2] perjă sf [At: (a. 1792) URICARIUL IV, 133/7 / V: (reg) parjă, (îvr) ~rșă, piar~, piarșî / Pl: ~je, (rar) perji / E: nct] (Mol) 1 Specie de prună care se desprinde ușor de pe sâmbure. 2 (Pgn) Prună. 3 (Îe) A fi bun (de pus) cu ~je A nu fi bun de nimic. 4 (Fam; îs) Rahat cu ~je Nimic.
4. [MDA2] perș2 sm vz perjă
5. [MDA2] perșă sf vz perjă
6. [MDA2] piarjă sf vz perjă
7. [MDA2] piarșî sf vz perjă
8. [DLRLC] PERJĂ, perje, s. f. (Mold.) Fructul perjului; prună. Gonesc trei ceasuri după o cioară, cu pușca în mînă, fiindcă le-a furat o perjă. C. PETRESCU, O. P. I 232. Alungă cioara cu perja-n gură tocmai dincolo peste hotar. CREANGĂ, A. 72. Perje sînt: albe varatice, albăstrii varatice și albăstrii tomnatice. ȘEZ. V 69.
9. [Șăineanu, ed. VI] perjă f. Mold. prună: numai pe perje prind sume mari de bani AL.
10. [Scriban] pérjă f., pl. e (ung. perzsa, Pers, persic [adj.], V. persică). Est. Prună.
11. [DOOM 3] perjă (reg.) s. f., art. perja, g.-d. art. perjei; pl. perje
12. [DOOM 2] perjă (reg.) s. f., art. perja, g.-d. art. perjei; pl. perje
13. [DER] perje (-e), s. f. – Prună. – Var. perjă. Mag. parász „prună”. Der. din „a prăji” (Cihac, II, 252), din pol. perz „pufulețul plantelor” (Tiktin), din săs. Pfirsich „piersic” (Lacea, Dacor., V, 400), din mag. persza „piersică” (Scriban) sau din parje (Byck-Graur) e mai puțin probabilă. În Mold. – Der. perj, s. m. (prun, Prunus domestica), formație regresivă; perjar, s. m. (producător de prune); perjerie, s. f. (livadă de perji).
14. [Argou] rahat cu mac / cu perje expr. lucru de calitate inferioară (adesea etalat cu o ostentație nejustificată).
15. [DRAM 2015] perșă, perșe, s.f. – (reg.) 1. Cutie sau vas în care se strâng banii la biserică în timpul slujbei de duminică. 2. Bucată de fier, ca o farfurie, fixată pe podoimă, în care se învârte capătul de jos al fusului de la crâng (la morile de apă). – Din magh. persely „cutie, pușculiță” (MDA).
16. [DRAM] perșă, -e, s.f. – 1. Cutie sau vas în care se strâng banii la biserică în timpul slujbei de duminică. 2. Bucată de fier, ca o farfurie, fixată pe podoimă, în care se învârte capătul de jos al fusului de la crâng (la morile de apă). – Din magh. persely (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL