1. [DEX '09] PERJAR, perjari, s. m. (Reg.) Persoană care cultivă perji; p. gener. prunar. – Perj + suf. -ar.
2. [MDA2] perjar sm [At: ALECSANDRI, T. 271 / V: ~jeriu / Pl: ~i / E: perj1 + -ar] 1 (Mol) Cultivator de pruni Si: (rar) prunar. 2 Epitet dat de către plutașii de la munte celor de pe Bistrița, de mai jos de Piatra-Neamț. 3 (Reg) Vânt nedefinit mai îndeaproape.
3. [DEX '98] PERJAR, perjari, s. m. (Reg.) Cel care cultivă perji; p. gener. prunar. – Perj + suf. -ar.
4. [DLRLC] PERJAR, perjari, s. m. (Mold., învechit) Cel care se îndeletnicește cu cultivarea sau comercializarea perjelor; prunar. Scump mă ține titlul de proprietar. – Scump, însă ia seama bine C-ai ajuns a fi perjar. ALECSANDRI, T. 271.
5. [Șăineanu, ed. VI] perjar m. Mold. vânzător de perje: ai ajuns a fi perjar AL.
6. [Scriban] perjár m. Est. Vînzător de perje.
7. [MDA2] perjeriu[1] sm vz perjar
8. [DOOM 3] perjar (reg.) s. m., pl. perjari
9. [DOOM 2] perjar (reg.) s. m., pl. perjari
10. [DAR] perjar, perjari, s.m. (reg.) 1. cel ce cultivă perji. (v.); prunar, cultivator de prune. 2. (art.) numele unui vânt. 3. (pl.) epitet dat de plutașii de la munte plutașilor de pe Bistrița, mai jos de Piatra Neamț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL