1. [DEX '09] PENDULARE, pendulări, s. f. Acțiunea de a pendula și rezultatul ei; oscilație a unui pendul sau a unui obiect asemănător cu un pendul față de poziția de echilibru; legănare. ♦ Variație lentă, oscilantă a valorii unei mărimi în jurul unei valori medii sau al unei valori de referință. ♦ Fig. Trecere (periodică) de la o stare la alta. – V. pendula.
2. [MDA2] pendulare sf [At: IBRĂILEANU, A. 123 / Pl: ~lări / E: pendula] 1 Oscilație a unui pendul (3) sau a unui obiect asemănător cu un pendul față de poziția de echilibru. 2 (Pgn) Legănare a unei persoane. 3 Variație lentă, oscilantă a valorii unei mărimi în jurul unei valori medii sau al unei valori de referință. 4 (Fig) Trecere periodică dintr-un loc într-altul a unei populații Si: fluctuație. 5 (Fig) Trecere bruscă și periodică de la o stare la alta și invers. 6 (Fig) Trecere frecventă a unei persoane de la o stare la alta. 7 (Fig) Imposibilitate a unei persoane de a lua o hotărâre.
3. [DLRLC] PENDULARE, pendulări, s. f. Faptul de a pendula; oscilația unui pendul (sau a unui obiect asemănător cu un pendul) față de poziția de echilibru; balansare, oscilare. Pendularea [scrînciobului] s-a micșorat. IBRĂILEANU, A. 123.
4. [DN] PENDULARE s.f. Acțiunea de a pendula și rezultatul ei; oscilare. [< pendula].
5. [DEX '09] PENDULA, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre pendule) A face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru; a oscila; p. gener. (despre alte obiecte) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și în alta. ♦ Fig. (Despre oameni) A trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila. – Din pendul.
6. [DEX '09] PENDULAR, -Ă, pendulari, -e, adj. Care are o mișcare (ca) de pendul; specific pendulului; oscilant, oscilatoriu. ♦ Fig. Care trece (periodic) de la o stare la alta. – Pendul + suf. -ar. Cf. fr. pendulaire.
7. [MDA2] pendula vi [At: TEODOREANU, M. U. 27 / Pzi: ~lez / E: pendul] 1 (D. pendule) A se mișca alternativ, la intervale regulate și în sensuri opuse Si: a oscila (1). 2 (Pgn; d. alte obiecte, d. oameni) A face mișcări lente, asemănătoare cu acelea ale pendulului (3), alternativ în direcții opuse Si: a se balansa, a se legăna. 3 (Fig; rar; d. populații) A migra mereu dintr-un loc în altul și înapoi, la anumite intervale de timp. 4 (Fig; d. oameni) A trece ușor de la o stare la alta, a fi instabil Si: a oscila. 5 (Fig; d. oameni) A nu putea să ia o hotărâre.
8. [MDA2] pendular, ~ă a [At: SOARE, MAȘ. 87 / Pl: ~i, ~e / E: pendul + -ar cf fr pendulaire] 1 (D. organe de mașini, sisteme tehnice etc.) Care are o mișcare ca de pendul (3). 2 (D. mișcarea unor organe de mașini) Care este specifică mișcării pendulului Si: oscilant (1), oscilatoriu. 3 (Fig) Care se caracterizează prin treceri periodice de la o stare la alta și înapoi.
9. [DLRLC] PENDULA, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre un pendul) A face mișcări oscilatorii (lente); p. ext. (despre alte lucruri) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; a se legăna, a se pleca într-o parte și într-alta; a oscila. (Fig.) Peste valurile lui [ale Oltului] alte valuri de oameni au trecut, dintr-o parte în alta și înapoi, pendulînd între răsărit și apus. BOGZA, C. O. 411.
10. [DLRLC] PENDULAR, -Ă, pendidari, -e, adj. Care are o mișcare ca de pendul; oscilatoriu, oscilant. Mișcare pendulară.
11. [DN] PENDULA vb. I. intr. A avea mișcări oscilatorii; a se balansa, a oscila. ♦ (Fig.) A fi nehotărît. [Cf. it. pendolare].
12. [DN] PENDULAR, -Ă adj. Care are o mișcare ca de pendul; oscilant, oscilatoriu. [Cf. fr. pendulaire].
13. [MDN '00] PENDULA vb. intr. a avea mișcări oscilatorii; a se balansa, a oscila în raport cu poziția de echilibru. ◊ (despre valoarea unei mărimi) a varia în jurul unei valori medii. ◊ (fig.; despre oameni) a fi instabil, nehotărât. (< it. pendolare)
14. [MDN '00] PENDULAR, -Ă adj. care are o mișcare ca un pendul; oscilant. (< fr. pendulaire)
15. [DOOM 3] pendulare s. f., g.-d. art. pendulării; pl. pendulări
16. [DOOM 2] pendulare s. f., g.-d. art. pendulării; pl. pendulări
17. [DOOM 3] pendula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pendulez, 3 pendulează; conj. prez. 1 sg. să pendulez, 3 să penduleze
18. [DOOM 3] pendular adj. m., pl. pendulari; f. pendulară, pl. pendulare
19. [DOOM 2] pendula (a ~) vb., ind. prez. 3 pendulează
20. [DOOM 2] pendular adj. m., pl. pendulari; f. pendulară, pl. pendulare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL