1. [MDA2] osiac sm [At: TDRG / Pl: ~ieci și (rar, sn) ~uri / E: nct] (Reg) 1-2 (Olt; Mun) (Vârf de) copac uscat, fără coajă și crengi. 3 (Pex) Creangă mare, uscată. 4 Stâlp care susține roata scrânciobului.
2. [CADE] OSIAC (pl. -ieci) sm. Olten. Cracă mare de copac de pădure uscat și cojit: să te duci la pădure și s’aduci un car de osieci (RV.-CRG.); slab ca un ~ (CONV.); plouă, mă vere, că toacă ghionoaia pe ~ (R.-COD.).
3. [Scriban] osiác m., pl. ecĭ (d. osie?). Olt. Cĭolpan, copac uscat: la valea cu osiacu șĭ-a mutat neĭca conacu (CL. 1922, 367). Fig. Slab ca un osiac.
4. [DAR] osiac, osieci, s.m. (reg.) copac uscat, ciolpan.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL