1. [DEX '09] ORIENTATOR, -OARE, orientatori, -oare, adj. (Rar) Care indică direcția, care orientează. [Pr.: -ri-en-] – Orienta + suf. -tor.
2. [MDA2] orientator, ~oare a [At: PUȘCARIU, L. R. I, 169 / V: (îrg) ~tător / P: ~ri-en~ / Pl: ~i, ~oare / E: orienta + -tor] (Rar; îf orientător) Care indică direcția.
3. [DN] ORIENTATOR, -OARE adj. Care indică direcția, care orientează. [Pron. -ri-en-. / cf. it. orientatore].
4. [MDN '00] ORIENTATOR, -OARE adj. care indică direcția. (< orienta + -tor)
5. [MDA2] orientător, ~oare a vz orientator
6. [DOOM 3] orientator (rar) (desp. -ri-en-) adj. m., pl. orientatori; f. sg. și pl. orientatoare
7. [DOOM 2] orientator (rar) (-ri-en-) adj. m., pl. orientatori; f. sg. și pl. orientatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL