1. [DEX '09] ORIENTATIV, -Ă, orientativi, -e, adj. Care servește la orientare, care informează; informativ. [Pr.: -ri-en-] – Din orienta.
2. [MDA2] orientativ, ~ă a [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4849 / P: ~ri-en~ / Pl: ~i, ~e / E: orienta] 1-2 Care ajută la orientare (2-3). 3 Care informează Si: informativ.
3. [DN] ORIENTATIV, -Ă adj. Referitor la orientare, care orientează; informativ. [Pron. -ri-en-. / < orienta + -(t)iv].
4. [MDN '00] ORIENTATIV, -Ă adj. care orientează; informativ. (< orienta + -/t/iv)
5. [DOOM 3] orientativ (desp. -ri-en-) adj. m., pl. orientativi; f. orientativă, pl. orientative
6. [DOOM 2] orientativ (-ri-en-) adj. m., pl. orientativi; f. orientativă, pl. orientative
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL