1. [DEX '09] ORIENTALISTICĂ s. f. Grup de discipline care se ocupă cu studiul istoriei, al limbilor și al culturii spirituale și materiale a popoarelor din Orient. [Pr.: -ri-en-] – Din germ. Orientalistik.
2. [MDA2] orientalistică sf [At: L. ROM. 1953, nr. 1, 17 / P: ~ri-en~ / Pl: ~ici / E: ger Orientalistik] Grup de discipline care se ocupă cu studiul istoriei, limbilor și culturii spirituale a popoarelor orientale.
3. [DLRLC] ORIENTALISTICĂ s. f. Grup de discipline care se ocupă cu studiul istoriei, limbilor și culturii materiale și spirituale a popoarelor din Orient. Orientalistică sovietică studiază astăzi într-un spirit nou, științific, limbile chineză, mongolă, japoneză, afgană, malaieză, coreeană etc. L. ROM. 1953, nr. I, 17.
4. [DN] ORIENTALISTICĂ s.f. Grup de discipline care studiază istoria, limba și cultura popoarelor orientale. [Pron. -ri-en-, gen. -cii. / cf. germ. Orientalistik].
5. [MDN '00] ORIENTALISTICĂ s. f. grup de discipline care studiază istoria, limbile și cultura popoarelor orientale. (< germ. Orientalistik)
6. [DOOM 3] orientalistică (desp. -ri-en-) s. f., g.-d. art. orientalisticii
7. [DOOM 2] orientalistică (-ri-en-) s. f., g.-d. art. orientalisticii
8. [DTL] ORIENTALISTICĂ s. f. (cf. germ. Orientalistik): grup de discipline care studiază istoria, limbile și culturile popoarelor orientale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL