Definiție și ce înseamnă oratorism

1. [DEX '09] ORATORISM s. n. (Rar) Oratorie. – Orator + suf. -ism.

2. [MDA2] oratorism sns [At: ALAS 15 XI, 1936, 1/5 / Pl: ~e / E: orator + -ism] 1-2 (Rar) Oratorie (1-2).

3. [DN] ORATORISM s.n. (Liv.) Oratorie. [Et. incertă].

4. [DOOM 3] oratorism (rar) s. n.

5. [DOOM 2] oratorism (rar) s. n.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[DCR2] oratorial, -ă adj. Cu specific de oratoriu ◊ „M. M. evoluează în stilul oratorial […]
1. [MDA2] oratorian, ~ă [At: DN3 / P: ~ri-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: […]
1. [DEX '09] ORATORIC, -Ă, oratorici, -ce, adj. Care aparține oratorului sau oratoriei, privitor la […]
1. [CADE] OARĂ1 (pl. ori) sf. Dată: întîia ~; prima ~; a doua ~; ultima […]
1. [DEX '09] OREȘNIȚĂ, oreșnițe, s. f. Plantă erbacee agățătoare, meliferă, cu frunzele terminate printr-un […]
1. [DEX '09] ORBALȚ, (1) orbalțuri, s. n., (2) orbalți, s. m. 1. S. n. […]
1. [DEX '09] ORBEALĂ, orbeli, s. f. (Reg.) Slăbire a vederii; orbire. – Orbi + […]
1. [DEX '09] ORBECA, orbec, vb. I. Intranz. (Înv. și reg.) A orbecăi. – Din […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro