Definiție și ce înseamnă oratorial

[DCR2] oratorial, -ă adj. Cu specific de oratoriu ◊ „M. M. evoluează în stilul oratorial cu linii sonore sigur conduse; M.C. nu pierde avantajul frumuseții glasului și de o particularitate timbrală potrivită nu numai lui Wagner, ci și maestrului vienez.” Săpt. 19 IV 74 p. 2 (din oratoriu + -al)

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] ORANJADĂ, oranjade, s. f. Băutură răcoritoare preparată din suc de portocale, zahăr […]
1. [DEX '09] ORANJERIE, oranjerii, s. f. Seră în care se cultivă portocali. ♦ Tapiserie […]
1. [DEX '09] ORANZ, oranzi, s. m. (Înv.) Portocal. – Din fr. orange (după naramz). […]
[DE] NASCUNTUR POETAE, FIUNT ORATORES v. POETA NASCITUR, ORATOR FIT Sursă: DEX online sub licență […]
1. [MDA2] oratorian, ~ă [At: DN3 / P: ~ri-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: […]
1. [DEX '09] ORATORIC, -Ă, oratorici, -ce, adj. Care aparține oratorului sau oratoriei, privitor la […]
1. [DEX '09] ORATORISM s. n. (Rar) Oratorie. – Orator + suf. -ism. 2. [MDA2] […]
1. [CADE] OARĂ1 (pl. ori) sf. Dată: întîia ~; prima ~; a doua ~; ultima […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro