1. [DEX '09] OREȘNIȚĂ, oreșnițe, s. f. Plantă erbacee agățătoare, meliferă, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat, cu florile purpurii, plăcut mirositoare și cu un tubercul comestibil (Lathyrus tuberosus). – Et. nec. Cf. bg., sb. orešak.
2. [MDA2] oreșniță sf [At: SANDU – ALDEA, U. P. 163 / V: (reg) oraș~ / Pl: ~țe / E: ns cf bg орях] Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat, cu florile roșii-purpurii, plăcut mirositoare și cu un tubercul comestibil, care crește prin livezi și fânețe Si: (pop) bobușor, fasolică (Lathyrus tuberosus).
3. [CADE] OREȘNIȚĂ, ORAJNIȚĂ (pl. -țe) sf. 🌿 Plantă cu rădăcina terminată cu mici tubercule, de mărimea alunelor, cărnoase și comestibile, cu florile roșii-purpurii plăcut mirositoare; fructele ei sînt niște păstăi lunguiețe; numită și „bobușor”, „fasolică”, „măzărică”, etc. (Lathyrus tuberosus) (🖼 3478): florile de orajniță stropeau cu sînge marginile lanului (S.-ALD.) [srb. orešac, bg. orĕšecŭ].
4. [DEX '98] OREȘNIȚĂ, oreșnițe, s. f. Plantă erbacee agățătoare, meliferă, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat, cu florile purpurii, plăcut mirositoare și cu un tubercul comestibil (Lathyrus tuberosus). – Et. nec. Cf. bg., scr. orešak.
5. [DLRLC] OREȘNIȚĂ, oreșnițe, s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate printr-un cîrcel, cu flori roșii-purpurii și un tubercul comestibil (Lathyrus tuberosus). (Atestat în forma orașniță) Orașnița c-a-nflorit Iar trifoiul s-a lățit. ȘEZ. II 76. – Variantă: orașniță s. f.
6. [Șăineanu, ed. VI] oreșniță f. plantă leguminoasă, numită și bobușor. [Cf. slav. OREHŬ, nucă].
7. [Scriban] oréșniță, V. orașniță.
8. [MDA2] orașniță sf vz oreșniță
9. [MDA2] ureșniță1 sf vz oreșniță
10. [CADE] FASOLICĂ sf. 🌿 1 FASOLE ¶ 2 OREȘNIȚĂ.
11. [CADE] FĂSUIȚĂ (pl. -țe) sf. 🌿 = OREȘNIȚĂ.
12. [CADE] ORAJNIȚĂ 👉 OREȘNIȚĂ.
13. [DLRLC] ORAȘNIȚĂ s. f. v. oreșniță.
14. [Scriban] oráșniță și oréșniță f., pl. e, și orăstică f., pl. icĭ și ele (rudă cu bg. orieh, nucă, orĭešak, nucet, orĭeško, alună; rus. orieh, alună, orĭesĭna, alun, orĭešnik, aluniș, orĭ cu rut. horóh, dim. horošók, mazăre. P. orăstică, cp. cu ristic). Un gen de plante leguminoase papilionacee dintre care o varietate are o rizomă care, la punctele de ramificațiune, face niște tubércule comestibile marĭ cît alunele (órobus [saŭ láthyrus] niger, tuberosus ș. a.). – Se numește și bobușor, fasolică, măzăriche și pupăză. V. alunele.
15. [DOOM 3] oreșniță s. f., g.-d. art. oreșniței; pl. oreșnițe
16. [DOOM 2] oreșniță s. f., g.-d. art. oreșniței; pl. oreșnițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL