1. [DN] OFUSCARE s.f. Faptul de a se ofusca. [< ofusca].
2. [DEX '09] OFUSCA, ofuschez, vb. I. Refl. (Fam.) A se simți jignit; a se supăra, a se ofensa. – Din fr. offusquer, it. offuscare.
3. [MDA2] ofusca [At: GHICA, A. 565 / Pzi: ~chez și (rar) ofusc / E: fr offusquer, it offuscare] 1 vr A se simți jignit. 2 vr A se supăra. 3-4 vtr (Iuz) A (se) face întuneric Si: a (se) eclipsa, a (se) întuneca.
4. [CADE] *OFUSCA (ofusc) l. vb. tr. 1 A împiedeca vederea, a ascunde lumina, a întuneca ¶ 2 Ⓕ A jigni. II. vb. refl. 1 A fi întunecat, ascuns vederii ¶ 2 Ⓕ A fi jignit, a se supăra [fr.].
5. [DLRLC] OFUSCA, ofuschez, vb. I. Refl. (Franțuzism rar) A se simți jignit, a se supăra. Inga se ofuscă, tocmai fiindcă moșneagul îi citise în suflet. REBREANU, R. I 143. ◊ Fig. Adjectivele își întorceau spatele, ofuscate că s-au aflat în asemenea companie. C. PETRESCU, O. P. I 257. – Prez. ind. și: ofusc.
6. [DN] OFUSCA vb. I. refl. (Fam.) A se supăra, simțindu-se jignit, a se ofensa. [P.i. 3,6 -chează. / < fr. offusquer, it. offuscare].
7. [MDN '00] OFUSCA vb. refl. a se simți jignit, a se ofensa. (< fr. offusquer, it. offuscare)
8. [Șăineanu, ed. VI] ofuscà v. a întuneca vederea sau lumina.
9. [Scriban] *ofúsc și -chéz, a -cá v. tr. (fr. offusquer, lat. of-fuscare, d. fuscus, întunecat). Rar. Întunec, fac să nu se vadă. Fig. Supăr, displac: pe acest om toate-l ofuscă. V. refl. Mă simt ofuscat, mă supăr.
10. [DOOM 3] ofusca (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ofuschez, 3 se ofuschează; conj. prez. 1 sg. să mă ofuschez, 3 să se ofuscheze; imper. 2 sg. afirm. ofuschează-te; ger. ofuscându-mă
11. [DOOM 2] !ofusca (a se ~ ) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se ofuschează
12. [DMLR] ofusca vb., ind. prez. pers. 1 ofuschez (rar ofusc)
13. [DLR - tomul X] OFUSCA vb. I. 1. refl. A se simți jignit; a se supăra. O samă de oameni... se cam ofuscă de mine, temîndu-se de popularitatea mea. ghica, a. 565. Iuga se ofuscă, tocmai fiindcă moșneagul îi citise în suflet. rebreanu, R. i, 143. Nu te ofusca, mamă dragă! teodoreanu, m. ii, 494. Păi eu nu mă ofuschez cu una cu două. galan, z. r. 166. ◊ Tranz. Să mă ofuscheze pe mine, maică? id. ib. 166. 2. tranz. și refl. impers. A (se) face întuneric, a (se) întuneca, a (se) eclipsa. cf. ȘĂINEANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. ◊ Fig. Prințesa ofusca cu totul pe stareță, toate rnaicile se învîrteau în jurul ei. călinescu, s. 737. – prez. ind. : ofuschez și (rar) ofusc (scriban, ix, Dl). – Din fr. offusquer, it. offuscare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL