1. [DEX '09] OFTĂTURĂ, oftături, s. f. (Rar) Oftat. – Ofta + suf. -ătură.
2. [MDA2] oftătură sf [At: GCR II, 180/20 / V: (reg) oht~ / Pl: ~ri / E: ofta + -tură] (Înv) Oftat1 (1).
3. [MDA2] ohtătură sf vz oftătură
4. [CADE] OFTAT (pl. -aturi) sn., OFTĂTURĂ (pl. -turi) sf. Respirațiune puternică, adîncă și lungă, pricinuită de o durere morală, suspin: numai cîte un oftat din vreme în vreme îmi ridica pieptul (GN.); Iartă-i, Doamne, păcatul Cui a făcut oftatul (IK.-BRS.); oftăturile, blestemele mele, numai milostivul Dumnezeu le-o fi știind (LUNG.).
5. [DOOM 3] oftătură (rar) s. f., g.-d. art. oftăturii; pl. oftături
6. [DOOM 2] oftătură (rar) s. f., g.-d. art. oftăturii; pl. oftături
7. [DLR - tomul X] OFTĂTURĂ s. f. (Învechit) Oftat1. Ohtăturile lui aprinde airul și lacrămile ce vărsa îl stînge (cca 1800). gcr ii, 180/20. Aici să fi văzut ohtături, lacrămi de foc. zilot, cbon. 87. Sufletul îm iese Dă ohtături adese. a. văcăRescul, ap. gcb ii, 161/21, cf. polizu, tdrg. – pl.: oftături. – Și: ohtătură s. f. – Ofta + suf. -tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL