1. [MDA2] oftător, ~oare a [At: ARGHEZI, C. J. 100 / Pl: ~i, ~oare / E: ofta + -tor] (Rar) 1 Trist. 2 Melancolic.
2. [DOR] oftător adj. m., pl. oftători; f. sg. și pl. oftătoare
3. [DLR - tomul X] OFTĂTOR, -OARE adj. (Rar) Trist, jalnic, melancolic. În pofida ghiersului lor oftător, paserile cîntărețe nu aveau ce da, afară de bună vestire. aRghezi, c. j. 100. – pl.: oftători, -oare. – Ofta + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL