1. [DEX '09] OBRĂZUI, obrăzuinesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A reprezenta, a înfățișa pe cineva sau ceva; a schița. – Obraz + suf. -ui.
2. [MDA2] obrăzui1 vt [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 208 / Pzi: ~esc / E: obraz] (Îvr) 1 A reprezenta. 2 A schița.
3. [DEX '98] OBRĂZUI, obrăzuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A reprezenta, a înfățișa; a schița. – Obraz + suf. -ui.
4. [DLRLC] OBRĂZUI, obrăzuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A reprezenta, a înfățișa, a reda; a schița. Obrăzui în pulbere o căruță Cu toiagu învrîstat ce avea în mînă. BUDAI-DELEANU, Ț. 208.
5. [DOOM 3] obrăzui (a ~) (înv.) (desp. o-bră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrăzuiesc, 3 sg. obrăzuiește, imperf. 1 obrăzuiam; conj. prez. 1 sg. să obrăzuiesc, 3 să obrăzuiască
6. [DOOM 2] obrăzui (a ~) (înv.) (o-bră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrăzuiesc, imperf. 3 sg. obrăzuia; conj. prez. 3 să obrăzuiască
7. [DLR - tomul X] OBRĂZUI1 vb. IV. Tranz. (Învechit, rar) A reprezenta, a înfățișa; a schița. Obrăzui în pulbere o căruță Cu toiagul învrîstat ce avea în mînă. BUDAI-DELEANU, Ț. 208. Poetul, vrînd să obrăzuiască vremea de noapte, spune pe rînd ce se tîmplă pe acea vreme. id. ib. 215. – prez. ind.: obrăzuiesc. – De la obraz.
8. [DLR - tomul X] OBRĂZUI2 vb. IV v. obrezui.
9. [DLR - tomul X] OBRĂZUI3 vb. IV v. obrăzi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL