1. [MDA2] oboroacă sf vz oboroc
2. [DLRLC] OBOROACĂ s. f. v. oboroc.
3. [Șăineanu, ed. VI] oboroacă f. 1. oboroc: trei oboroace de grâu PANN; 2. fig. ceva mare cât o oboroacă: oboroaca asta de șlic AL. [V. oboroc].
4. [Scriban] oboroácă f., pl. e (d. [h]odorob supt infl. luĭ oboroace, pl. luĭ oboroc). Nord. Oboroc (tîrnă) de nuĭelușe.
5. [DEX '09] OBOROC, s. n. v. obroc.
6. [DEX '09] OBROC, obroace, s. n. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Danie. 2. Măsură de capacitate de 44 (obrocul mare) sau de 22 de ocale (obrocul mic), folosită în trecut. ♦ Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau-pentru păstrarea și transportul acestora; conținutul acestui vas. ◊ Expr. A. pune (sau a ascunde, a ține etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de văzul lumii, a ține ascuns, a ascunde bine ceva. 3. Coș de nuiele fără fund cu care se prind peștii. [Var.: oboroc s. n.] – Din ucr. uborok.
7. [MDA2] hoboroc sn vz oboroc
8. [MDA2] oboroc sn [At: PALIA (1581), 182/1 / V: (îvr) obr~, ovr~, obric, (reg) h~, (reg) ~oacă, obroacă sf / Pl: ~oace / E: ucr уборок] 1 Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din coajă de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora. 2 (Reg; îe) A pune (sau a ascunde, a ține) ceva sub ~ A feri un lucru de văzul lumii Si: a tăinui. 3 (Reg; îe) A sta (sau a zăbovi) sub ~ A rămâne necunoscut. 4 (Reg; îe) A coase la ~oace A sforăi. 5 (Reg; fig) Cap mare. 6 (Înv) Rentă feudală dată din produse. 7 (Reg) Rație de alimente dată cuiva Si: porție. 8 (Îrg) Grăunțe de ovăz date ca hrană cailor. 9 (Mol) Coș de nuiele fără fund, cu care se prind pești. 10 (Buc; îf obroc) Ciubăr în care se opăresc rufele. 11 (Buc; îf obroacă) Toc al ușii. 12 (Buc; îf obroacă; lpl) Ramă de lemn a ferestrei. 13 (Reg; îf hoboroc; șîcs) De-a ~ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 14 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 15 Melodie după care se execută acest dans.
9. [MDA2] obric sn vz oboroc
10. [MDA2] obroacă sf vz oboroc
11. [MDA2] obroc sn vz oboroc
12. [MDA2] ovroc sn vz oboroc
13. [CADE] OBOROC, OBROC (pl. -oace) sn., OBOROACĂ (pl. -ce) sf. 🏺 Vas mare, de formă cilindrică ca o baniță, făcut din scoarță de teiu și înfundat la un capăt, cu care se cară porumbii, etc. și slujește încă Ia diferite trebuințe în casa țăranului: un om ținea... un oboroc deșert, cu gura spre soare (CRG.); femeia a adus un oboroc de caiere și Sf. Vinere s’a apucat de tors (SB.); să se roage lui Dumnezeu să-i dea o oboroacă plină de bani (SB.); pînă i-or fierbe oalele la foc, ca să toarne în obroc peste cămeși (SB.); Ⓕ: a pune lumina sub ~, a căuta să ascundă lumina, adevărul: trebue să puie lumina în sfeșnic, iar nu sub obroc (ISP.); faptele cele strălucite ale lui Ștefan nu putură sta sub oboroc (ISP.); Ⓕ: despre ceva mare cît un oboroc: protipendiștii se coronau cu oboroace... colosale (ALECS.); își îndesă în cap căciula cît o oboroacă și își aprinse felinarul (SAD.) [srb. uborak; rut. u b o r o k].
14. [CADE] OBROC 👉 OBOROC.
15. [DEX '98] OBOROC, oboroace, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Danie. 2. Măsură de capacitate de 44 sau de 22 de ocale, folosită în trecut. ♦ Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora; conținutul acestui vas. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde, a ține etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de văzul lumii, a ține ascuns, a ascunde bine ceva. 3. Coș de nuiele fără fund cu care se prind peștii. [Var.: obroc s. n.] – Din ucr. uborok.
16. [DEX '98] OBROC s. n. v. oboroc.
17. [DLRLC] OBOROC, oboroace, s. n. (Și în forma obroc) 1. Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut din scoarță de tei, care servește (la țară) ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora. V. baniță, mierță. Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. CREANGĂ, P. 5. La măsură a ieșit... Dintr-un snop Un oboroc. TEODORESCU, P. P. 151. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde, a ține etc.) ceva sub obroc (sau oboroc) = a feri ceva de văzul lumii, a ține ascuns. Ești cel ce astăzi ai lumină; nu o pune subt obroc! las-o să lumineze aproapelui tău. GALACTION, O. I 247. Bată-te pustia noroc, că te-am pus sub oboroc. ȘEZ. I 3. ◊ Fig. Lumina științei de carte nu a mai zăbovit sub obroc pentru cei mulți. I. BOTEZ, ȘC. 8. 2. Coș de nuiele fără fund, în care se prinde crapul (din stuf). Punem oborocul unde umblă ori trece peștele. SADOVEANU, Î. A. 112. 3. (Bucov.) Un fel de ciubăraș în care se înmoaie rufele. Pînă i-or fierbe oalele la foc, ca să toarne în obroc peste cămeși, s-au pus la stative și s-au fost dat la țăsut. SBIERA, P. 309.- Variante: oboroacă (SADOVEANU, O. VII 81, ALECSANDRI, T. 920) s. f., obroc s. n.
18. [Șăineanu, ed. VI] oboroc n. baniță: fusele în oboroc sub pat CR. [Rus. UBOROKŬ, o măsură].
19. [Șăineanu, ed. VI] obroc n. 1. baniță: obroc de ovăz; fig. a pune lumina sub obroc, a ascunde oamenilor adevărul; 2. obricariță. [Rut. OBROK, porție; sensul 1 prin confuziune cu oboroc].
20. [Scriban] hoboróc, V. oboroc.
21. [Scriban] oboróc n., pl. oace (vrus. ubórok, sîrb. uborak, o măsură de capacitate, d. vsl. oborukŭ, d. vgerm. eimber, ngerm. eimer, găleată c’o toartă. V. cĭubăr). Vechĭ. Baniță maĭ mare (făcută din coajă de copac) cu care se măsuraŭ grînele. Fig. A pune lumina supt oboroc, a împedeca răspîndirea științeĭ saŭ a adevăruluĭ. Azĭ. Tîrnă maĭ mare (de 2-3 orĭ cît oboroaca). – În Munt. obroc (pin confuziune cu obroc, porțiune). În Mold. și hoboroc. V. speĭe.
22. [Scriban] 2) obróc, V. oboroc.
23. [Scriban] 1) obróc n., pl. oace (vsl. ob-rokŭ, promisiune, stipendiŭ, d. rešti-rekon, a vorbi, a zice; sîrb. obrok, „porțiune”, bg. „dar”, rut. rus. „leafă, tain”; ung. abrak, nutreț, orz. V. no-roc, pro-roc). Vechĭ. Porțiune de mîncare, tain. Apanaj. – Și oboroc (pin confuziune cu oboroc).
24. [DOOM 3] !obroc (desp. o-broc) (pop.; relig.) s. n., pl. obroace (mai ales în: a pune sub obroc)
25. [DOOM 2] oboroc v. obroc
26. [DOOM 2] !obroc (o-broc) / oboroc (înv., pop.) s. n., pl. obroace/ oboroace
27. [MDO] oboroc
28. [IVO-III] obroc, -roace.
29. [DER] obroc (obroace), s. n. – Porție, rație, tain. Sl. obroku „leafă” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sb., cr., slov., ceh., pol. obrok „rație”, mag. abrak „furaj”. S-a confundat cu obroc (var. înv. oboroc), s. n. (măsură de capacitate pentru cereale; coș; stavilă, ecluză), din sl. (v. rus.) uboruku (Cihac, II, 221; Byhan, 322; Tiktin), cf. rus. oborog, rut. uborok, ceh. uborek, sb., cr. uborak. – Der. obroci, vb. (a se prosti, a se zăpăci), în loc de *oboroci; obrici, vb. (Olt., a opri, a interzice), probabil pornind de la sensul de „a raționa, a limita”; obricariță, s. f. (rație); obroceală, s. f. (zăpăceală, derută).
30. [Argou] a ține (ceva) sub obroc expr. a ascunde ceva.
31. [DAR] oboroacă, oboroace, s.f. (reg.) oboroc, baniță.
32. [DLRLV] OBOROC s.n. (Mold., ȚR) 1. Vas care servește ca unitate de măsură pentru cereale. A: Norocul nu împarte cu oborocul, ce unora varsă, iar altora nici pică. CANTEMIR, IST. B: Ceia ce vor avea mierță (o b o r o a c e MUNT.) sau veadre sau alte măsuri hicleani . . . pre aceștia foarte să-i cearte cu bătaie. ÎNDREPTAREA LEGII. Să trimită la Țuțora 30.000 obroace de făină și 50.000 obroace orzu. R. GRECEANU. Doao obroace de sămînță. ANT. 1766, 296v. ◊ Expr. A ascunde sub obroc = a tăinui. Faptele lui cele bune strălucesc tuturor, . . . nu sînt ascunse subt obroc. ANTIM. 2. Rație, porție (de alimente) dată cuiva. A: Ieși un călugăr și-l află dînd pîinea și bucatele mișeilor ce luasă obroc de la masă. VARLAAM. Sulger mare, ispravnic pre toate oboroacele ce să dau la cuhnele domnești. URECHE. Făcutu-le-s-au oboroace tuturor de la domnie, de Ie da de toate ce le trebuie. NECULCE; cf. M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; AXINTE URICARIUL. B: Și i-au făcut obroc bun, ca să-i prisosească de toate. ANON. CANTAC. Și în toate zilele i-au fost ducînd acel obrocu de la împărăție. LET. 1758, 115r. Variante: obroc (VARLAAM; M. COSTIN; ANON. CANTAC.; R. GRECEANU; CANTEMIR. IST.; ANTIM; LET. 1758, 115r; ANT. 1766, 296v}. Etimologie: ucr. uborok.
33. [DLRLV] OBROC s. n. v. oboroc.
34. [DRAM 2021] oboróc, oboroace, (oborog), s.n. (reg.) Adăpost pentru fân; șopron. ■ Construcție realizată din patru stâlpi de lemn, lungi de circa șapte metri, legați în partea de sus și de jos cu bare de lemn în formă pătrată. Acoperișul are forma unei piramide, care glisează pe stâlpi, în funcție de cantitatea de fân din șopron. – Din ucr. uborok (DEX, MDA); din rus. uborok „măsură de capacitate” (Scriban, Șăineanu).
35. [DRAM 2021] obróc, obroace, s.n. (reg.) 1. Porție, rație. 2. Ofrandă, plată. – Din sl. obrokǔ „leafă” (Scriban).
36. [DRAM 2015] oboroc, oboroace, (oborog), s.n. – (reg.) Adăpost pentru fân; șopron. Construcție realizată din patru stâlpi de lemn, lungi de circa șapte metri, legați în partea de sus și de jos cu bare de lemn în formă pătrată. Acoperișul are forma unei piramide, care glisează pe stâlpi, în funcție de cantitatea de fân din șopron. Construcție nelipsită din curțile gospodăriilor din satele de pe Vișeu, Iza, apărând ceva mai rar în bazinul Marei și a Cosăului și aproape deloc în celelalte regiuni (Bănățeanu, 1969: 78). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, în var. oborog. Etnologii au localizat astfel de construcții (șoproane cu acoperiș glisant) în țările din nord: „În Olanda, de pildă, având absolut aceeași structură și înfățișare ca cele maramureșene” (P. Petrescu, 1969). „Io, odată, l-am auzât, că dormeam afară, într-un oboroc” (Bilțiu, 2001: 261). – Din ucr. uborok (DEX, MDA); din rus. uborok „măsură de capacitate” < vsl. uborokǔ (Scriban, Șăineanu).
37. [DRAM 2015] obroc, obroace, s.n. – (reg.) 1. Porție, rație. 2. Ofrandă, plată (Memoria, 2001). – Din sl. obrokǔ „leafă” (Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER).
38. [DRAM] oboroc, -oace, s.n. – Adăpost pentru fân construit în patru stâlpi și care are un acoperiș glisant: „Io, odată, l-am auzât, că dormeam afară, într-un oboroc” (Bilțiu 2001: 261). – Din ucr. uborok.
39. [DRAM] obroc, obroace, s.n. – Ofrandă, plată (Memoria 2001). – Din sl. obrokǔ „leafă” (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL