1. [DEX '09] OBRĂZNICIE, obrăznicii, s. f. Atitudine, comportare de om obraznic; necuviință, impertinență; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr. – Obraznic + suf. -ie.
2. [MDA2] obrăznicie sf [At: HERODOT (1645), 374 / Pl: ~ii / E: obraznic + -ie] 1-3 (Atitudine) (purtare sau) vorbă obraznică Si: impertinență, insolență, necuviință. 4 (Pex) Neastâmpăr. 5 (Înv) Îndrăzneală.
3. [CADE] OBRĂZNICIE sf. 1 Caracterul celui obraznic ¶ 2 Vorbă sau faptă obraznică: minciuna și obrăznicia sînt și ele arme omenești (SLV.); am fost un nătărău pîn’acum de ți-am suferit obrăzniciile (ALECS.) ¶¶ C. NEOBRĂZNICIE.
4. [DEX '98] OBRĂZNICIE, obrăznicii, s. f. Atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviință, insolență, impertinență; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr. – Obraznic + suf. -ie.
5. [DLRLC] OBRĂZNICIE, obrăznicii, s. f. Atitudine, purtare obraznică; necuviință, insolență, impertinență; p. ext. (la copii) neastîmpăr. Numai obrăznicie putea să se cheme îndrăzneala unui ocnaș, care cere să fie tocmit strajă de noapte. POPA, V. 24. Scoți sufletul din om cu obrăzniciile tale. CREANGĂ, A. 46. Ce obrăznicie e asta, să intri aici? NEGRUZZI, S. I 227.
6. [Șăineanu, ed. VI] obrăznicie f. 1. caracterul celui obraznic; 2. vorbă sau faptă obraznică.
7. [Scriban] obrăznicíe f. (d.obraznic). Defectu de a fi obraznic, impertinență. Zburdălnicie: copiiĭ aŭ făcut o mulțime de obrăzniciĭ.
8. [DOOM 3] obrăznicie (desp. o-brăz-) s. f., art. obrăznicia, g.-d. art. obrăzniciei; pl. obrăznicii, art. obrăzniciile (desp. -ci-i-)
9. [DOOM 2] obrăznicie (o-brăz-) s. f., art. obrăznicia, g.-d. art. obrăzniciei; pl. obrăznicii, art. obrăzniciile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL