Definiție și ce înseamnă obîrcui

[Scriban] obîrcuĭ și -ĭésc v. intr. (vsl. *o-brŭkati = *brŭkati. V. bîrcîĭ). Buc. Horhăĭ, bojbăĭ, rătăcesc pe drum neștiut orĭ pin întuneric. – Și orbîcîĭ (Olt. ArhO. 1928, 157), (h)orbócăĭ, (h)orbăcăĭ (Munt.), obercăĭ saŭ -ĭésc, orbecăĭesc (Cant.) și urbúguĭ (Serbia). Forma a orbecá (oarbec saŭ orbec), dată de uniĭ, îmi pare fabricată ca să susțină etim. orb. V. díbuĭ.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] OBÂRȘIE, obârșii, s. f. 1. Punct de plecare, început, origine. 2. Locul […]
1. [MDA2] obârșire sf [At: NEAGOE, ÎNV. 248/25 / Pl: ~ri / E: obârși] (Înv) […]
1. [MDA2] obârșoacă sf [At: H X, 3 / Pl: ? / E: obârșie] (Reg) […]
1. [DEX '09] OBÂRȘI, obârșesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se trage, a-și avea originea, […]
1. [DEX '09] OBÂRȘIE, obârșii, s. f. 1. Punct de plecare, început, origine. 2. Locul […]
1. [DEX '09] OBĂDAR, obădare, s. n. (Reg.) Sfredel folosit pentru a face găuri în […]
1. [MDA2] obădare sf [At: LB / V: (reg) obed~ / Pl: ~dări / E: […]
1. [MDA2] obădat, ~ă a [At: PAMFILE, A. R. 184 / V: (reg) obed~ / […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro