1. [MDA2] obădat, ~ă a [At: PAMFILE, A. R. 184 / V: (reg) obed~ / Pl: ~ați, ~e / E: obăda] (Reg) 1 Curb. 2 (Olt; d. oameni; fig) Gârbovit. 3 (D. fasole) Cu bobul curbat Si: (reg) obădos.
2. [CADE] OBĂDAT adj. 1 p. OBĂDA ¶ 2 🌿 Fasole ~ă, care are bobul în formă de rinichiu sau de obadă a unei roate.
3. [DEX '09] OBĂDA, obădez, vb. I. Tranz. (Reg.) A monta în obezi spițele unei roți. – Din obadă.
4. [MDA2] obăda [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) obeda, obezi / Pzi: ~dez / E: obadă] 1 vt A monta în obezi spițele unei roți. 2 vr (Mun; d. roțile carului) A se îndoi. 3 vr (Mun; d. roțile carului) A se rupe în bucăți. 4 vr (Fig; d. unele părți ale corpului omenesc) A se încovoia.
5. [MDA2] obeda v vz obăda
6. [MDA2] obedat, ~ă a vz obădat
7. [MDA2] obezi v vz obăda
8. [CADE] OBĂDA, OBEDA (-dez) vb. tr. 🛞 A face obezi la o roată [obadă].
9. [CADE] OBEDA... 👉 OBĂDA...
10. [CADE] OBEZI 👉 OBADĂ.
11. [DEX '98] OBĂDA, obădez, vb. I. Tranz. A monta în obezi spițele unei roți. – Din obadă.
12. [DLRLC] OBĂDA, obădez, vb. I. Tranz. A lega roata sau spițele cu obezi.
13. [Șăineanu, ed. VI] obedà v. a pune roatei obada.
14. [Scriban] obădéz, V. obedez.
15. [Scriban] obedéz v. tr. (d. obeadă). Pun obezĭ roateĭ. Îndoĭ ca o obeadă. Fasole obedată, un fel de fasole cu boabele curbe (phaséolus subcompressus), numită și coada caluluĭ (în Suc.). – Mold. obădez.
16. [DOOM 3] obăda (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. obădez, 3 obădează; conj. prez. 1 sg. să obădez, 3 să obădeze
17. [DOOM 2] obăda (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 obădează
18. [DLR - tomul X] OBĂDAT, -Ă adj. (Regional) 1. Curb, încovoiat (Stănești – Curtea de Argeș), l. rom. 1959, nr. 3, 66 ♦ Fig. (Prin nord-estul Olt.; despre oameni) Încovoiat, gîrbovit. ciaușaSu, v. 153, cf. Mat. dialect, i, 232. 2. (Despre fasole) Cu bobul curbat; (regional) obădos. cf. pamfile, a. r. 184. Pe aici se zice: ...fasola obădată. h iv 8, cf. 83, xii 20, ciaușanu, gl. – pl.: obădați, -ie. – Și: obedat, -ă adj. DRF. – v. obăda.
19. [DLR - tomul X] OBĂDA vb. I. 1. tranz. A monta în obezi spițele unei roți. cf. i. golescu, c., polizu, CIHAC, II, 218, DDRF, ȘĂINEANU, D. U., TDRG. Un car mare moldovenesc; De spițat, mi-este spițat, Numai nu mi-e obădat. Mat. folk. 118, cf. RĂDULESCU-CODIN, 54, CIAUȘANU, GL., ALR II 6685/886. ◊ refl. pas. Uneltele rotarului... cobîla... sau scaunul de înspițat, în care se pune roata cînd se înspițează sau se obedează. DAMÉ, t. 42. 2. refl. (Prin Munt., despre roțile unui car) A se îndoi; a se desface în bucăți, a se sfărîma. Mi s-a obădat roata dindărăt, de aia am venit așa de înserat. boceanu, gl. ♦ fig. (Despre unele părți ale corpului omenesc) A se încovoia, a se gîrbovi. Mîinile... se împrăfoșaseră și se umpluseră de păienjeniș – șalele i se obădaseră. CIAUȘANU, R. SCUT. 56. – prez. ind.: obădez. – Și: (rar) obeda vb. I, obezi (bul. Fil. ii, 59) vb. IV. –V. obadă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL