1. [DEX '09] NEFERICIT, -Ă, nefericiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferințe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Pref. ne- + fericit.
2. [MDA2] nefericit, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. I, 25/8 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + fericit] 1-2 smf, a (Om) care nu este fericit Si: nenorocit (5-6). 3-4 smf, a (Om) care îndură suferințe morale. 5-6 smf, a (Om) cuprins de durere. 7 a Nefast (1). 8 a (Fam; d. lucruri) Care se află într-o stare extrem de proastă, primitivă Si: mizerabil. 9 a Care provoacă neplăceri.
3. [CADE] NEFERICIT adj. Care nu e fericit; nenorocit.
4. [DEX '98] NEFERICIT, -Ă, nefericiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferințe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Ne- + fericit.
5. [DLRLC] NEFERICIT, -Ă, nefericiți, -te, adj. Care nu este fericit, care suferă, este cuprins de durere; nenorocit, trist, zdrobit. Un sentiment de revoltă îngrozitoare umplea inima nefericitului tată. BUJOR, S. 51. Orice sume ar fi trecut prin mînă-i, el tot nefericit ar fi fost. CARAGIALE, O. III 238. ◊ (Substantivat) Dară nefericitul, în învălmășeală, nu băgase de seamă că, alergînd după iepure, trecuse în valea plîngerii. ISPIRESCU, L. 8. Nefericite, ce ai îndrăznit a cugeta? EMINESCU, N. 70. Mi-i pricepe prea mult, nefericitule, cînd ți-oi împărtăși taina înfricoșată. ALECSANDRI, T. I 69. ♦ Care aduce nenorocire; funest, nefast. O, gînd nefericit! aiuri el. EMINESCU, N. 70.
6. [DCR2] nefericit adj. în sint. candidat nefericit (pol.) Candidat care a pierdut în lupta cu adversarul său politic ◊ „[J. Chirac] a reușit să se prezinte drept candidatul schimbărilor în fața «imobilului» său prieten de 30 de ani, Eduard Balladur, candidat nefericit al acestui scrutin prezidențial.” ◊ Rev. 22 19/95 p. 16 (trad. fr. malheureux „perdant”; DEX – alte sensuri)
7. [Șăineanu, ed. VI] nefericit a. lipsit de fericire.
8. [Scriban] nefericít, -ă adj. Fără fericire, nenorocit.
9. [DEX '09] NEFERICI, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).
10. [MDA2] nefereci v vz neferici
11. [MDA2] neferici [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~reci / Pzi: ~cesc / E: drr nefericit] 1 vt A face să fie nefericit. 2 vr (Rar) A se plânge de necazurile, de nenorocirile, de suferințele sale Si: a se tângui.
12. [CADE] FERICIT I. adj. 1 p. FERICI ¶ 2 Care se află în fericire, într’o stare de deplină mulțumire sufletească ¶ ¶ contr. NEFERICIT ¶ 3 Norocos: întîmplare ~ă. II. sm. Om fericit.
13. [CADE] NEFERICI (-icesc) vb. tr. A nenoroci: literatura e o adevărată infirmitate care nefericește și degradează pe cel ce-și dă viața ei (VLAH.) [ferici].
14. [DEX '98] NEFERICI, nefericesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).
15. [DLRLC] NEFERICI, nefericesc, vb. IV. Tranz. A nenoroci (pe cineva), a aduce nefericire (cuiva).
16. [DOOM 3] neferici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nefericesc, 3 sg. nefericește, imperf. 1 nefericeam; conj. prez. 1 sg. să nefericesc, 3 să nefericească
17. [DOOM 2] neferici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nefericesc, imperf. 3 sg. nefericea; conj. prez. 3 să nefericească
18. [CECC] Heureux ou malheureux, l’homme a besoin d’autrui; il ne vit qu’à moitié s’il ne vit que pour lui (fr. „Fericit, ori nefericit, omul are nevoie de alt om, căci nu trăiește decît pe jumătate cînd trăiește doar pentru el”) – Sînt versurile poetului francez Jacques Delille, care a trăit între anii 1738-1813, și fac parte din poemul L’homme des champs. Ele pledează pentru apropiere între oameni, pentru altruism. LIT.
19. [DLR - tomul X] NEFERICIT, -Ă adj. Negativ al lui fericit; nenorocit (1). cf. șincai, hr. i, 25/8, alecsandri, T. I, 69, GHEREA, ST. CR. II, 149, BUJOR, S. 51, TOPÎRCEANU, B. 38, SADOVEANU, O. VI, 300, stoica, vin. 99, t. popovici, se. 433, pop., ap. gcr ii, 307. ♦ (Familiar; despre lucruri) Care se află într-o stare (extrem de) proastă, primitivă; mizerabil (1). lată avantajiile călătoriei cu un barcaz nefericit, față de un vapor care în acest port mic nu i-ar fi îngăduit nici să răsufle. TUDORAN, P. 34. – pl.: nefericiți, -te. – pref. ne- + fericit.
20. [DLR - tomul X] NEFERECI vb. IV v. neferici.
21. [DLR - tomul X] NEFERICI vb. IV. 1. Tranz. A face să fie nefericit, a aduce nefericire. cf. pontbriant, d., vlahuță, ap. cade, ddrf, barcianu, alexi, w. Parcă trebuie să te omoare ca să te nefericească? rebreanu, r. ii, 225. ◊ Refl. Eu ție m-am încrezut, Tare m-am neferecit. doine, 231. 2. refl. (Rar) A se plînge de necazurile, de nenorocirile, de suferințele sale; a se tîngui. cf. costinescu. – prez. ind.: nefericesc. – Și: (regional) nefereci vb. IV. – Derivat regresiv de la nefericit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL