1. [DEX '09] NEFERICI, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).
2. [MDA2] neferici [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~reci / Pzi: ~cesc / E: drr nefericit] 1 vt A face să fie nefericit. 2 vr (Rar) A se plânge de necazurile, de nenorocirile, de suferințele sale Si: a se tângui.
3. [CADE] NEFERICI (-icesc) vb. tr. A nenoroci: literatura e o adevărată infirmitate care nefericește și degradează pe cel ce-și dă viața ei (VLAH.) [ferici].
4. [DEX '98] NEFERICI, nefericesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).
5. [DLRLC] NEFERICI, nefericesc, vb. IV. Tranz. A nenoroci (pe cineva), a aduce nefericire (cuiva).
6. [MDA2] nefereci v vz neferici
7. [DLRLC] NEFERICE adj. (Învechit; mai ales invar.) Nefericit, nenorocit. O! viteze neferice, Ai să pieri în cîmp aice! ALECSANDRI, P. II 13. Viața-ți face neferice. NEGRUZZI, S. III 89. ◊ (Rar, acordat cu substantivul) Chiar acuma, căpitane, zece călărași în silă Tîresc la călugărie pe nefericea copilă. HASDEU, R. V. 53.
8. [DLRM] NEFERICE adj. (Înv.) Nefericit. – Din ne- + ferice.
9. [DOOM 3] neferici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nefericesc, 3 sg. nefericește, imperf. 1 nefericeam; conj. prez. 1 sg. să nefericesc, 3 să nefericească
10. [DOOM 2] neferici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nefericesc, imperf. 3 sg. nefericea; conj. prez. 3 să nefericească
11. [DLR - tomul X] NEFERICI vb. IV. 1. Tranz. A face să fie nefericit, a aduce nefericire. cf. pontbriant, d., vlahuță, ap. cade, ddrf, barcianu, alexi, w. Parcă trebuie să te omoare ca să te nefericească? rebreanu, r. ii, 225. ◊ Refl. Eu ție m-am încrezut, Tare m-am neferecit. doine, 231. 2. refl. (Rar) A se plînge de necazurile, de nenorocirile, de suferințele sale; a se tîngui. cf. costinescu. – prez. ind.: nefericesc. – Și: (regional) nefereci vb. IV. – Derivat regresiv de la nefericit.
12. [DLR - tomul X] NEFERECI vb. IV v. neferici.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL