1. [MDA2] neferecat, ~ă a [At: CUV. D. BĂTR. I, 195 / V: (reg) năferi~, năfricat, ~ri~, nif~, nifiri~[1] / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + ferecat2] 1 Care nu a fost ferecat. 2 (Îs) Moară ~ă Se spune despre un om vorbăreț.
2. [Șăineanu, ed. VI] neferecat a. care n’a fost ferecat: moară neferecată PANN.
3. [MDA2] năfericat, ~ă a vz neferecat
4. [MDA2] năfiricat, ~ă a vz neferecat
5. [MDA2] nefericat, ~ă a vz neferecat
6. [MDA2] niferecat, ~ă a vz neferecat
7. [MDA2] ninfiricat[1], ~ă a vz neferecat
8. [Argou] moară neferecată / stricată expr. persoană guralivă.
9. [DLR - tomul X] NEFERECAT, -Ă adj. Negativ al lui ferecat. cf. cuv. d. bătr. i, 195, creangă, p. 126, DIACONU, VR. 202, DEȘLIU, G. 10, TEODORESCU, p. p. 610, alr sn i h151. ◊ Expr. Moară neferecată, se spune despre un om vorbăreț și flecar. cf. zanne, p. iii, 237, 248. – pl.: neferecați, -te. – Și: (regional) nefericat, -ă (Mat. folk. 708), năfericat, -ă (alr sn i h 151/64), năfiricat, -ă (ib. 151/29), niferecat, -ă (ib. 151/531), ninfiricat, -ă (ib. 151/386) adj. – pl.: neferecați, -te. – pref. ne- + ferecat.
10. [DLR - tomul X] NEFERICAT, -Ă adj. v. neferecat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL